larmăt sn [At: CONTA, O. F. 388 / Pl: ? / E: larma + -ăt, cf strigăt] (Înv) 1-2 Larmă (1-2). 3 (Îrg) Ceartă (1). 4 Gălăgie. 5 (Fig) Agitație (2).

LARMĂT s. n. (Rar) Larmă. Făcea.... larmăt mare, gură. CONTEMPORANUL, III 163.

lármă f., pl. e (ung. larma, pol. larm, sîrb. larma, d. germ. lärm, care vine d. fr. alarme, alarmă). Barb. Gălăgie, tărăboĭ, tumult (zgomot de vocĭ). – La uniĭ și lármăt.

larmăt (rar) s. n.

larmăt (rar) s. n.

larmăt s. n.

LARMĂT s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

larmăt s.n. (rar) v. Gălăgie. Hărmălaie. Huiet. Larmă. Scandal. Tărăboi. Tevatură. Tumult. Vacarm. Vuiet. Zarvă. Zgomot.

larmăt s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

larmă s.f. I 1 gălăgie, hărmălaie, huiet, scandal, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, alai, chiote (v. chiot), larmăt, strigare, <înv. și pop.> toi², vorbă, <pop. și fam.> chiloman, <pop.> vraiște, zuzet, <fam.> caterincă, hai, haloimăs, harababură, muzică, răcnet, tămbălău, vorbărie, zăpăceală, <înv. și reg.> holcă, zai¹, zurba, <reg.> chirfoseală, dăndănaie, glagomă, halagea, halcă², haraiman, harhăt, hălălaie, hărăbor, hărhălaie, hoandră, horhot, hotrocol, landră, langră, lavră, loloază, lolotă¹, rangăt, răncot, sfarogeală, tală, tălălău², toiet, toloboată, tololoi¹, vartă¹, vică, zarvăt, <înv.> cramură, dandana, dănănaie, gâlceavă, neodihnă, tulbureală, turbă³, voroavă, vreavă, <fig.; pop. și fam.> nuntă, tam-tam, <fig.; pop.> gură, horă¹, <fig.; fam.> balamuc, bâlci, circ, panaramă, teatru, <fig.; înv.> calabalâc, <fig.; deprec. sau peior.> țigănie, <fig.; peior.> show, <arg.> farandolă, halima², nasulie (v. nasuliu), șucăr. În piață era o larmă de nedescris. 2 freamăt, gălăgie, tumult, turbulență, vuiet, vuire, zgomot, <reg.> rohot. Larma străzii pătrunde prin ferestre. 3 (pop. și fam.) v. Agitație. Frământare. Tulburare. Vâlvă. Zarvă. 4 (pop.) v. Altercație. Animozitate. Ceartă. Conflict. Contențiune. Dezacord. Dezbinare. Diferend. Discordie. Discuție. Disensiune. Dispută. Divergență. Gâlceavă. Încontrare. Învrăjbire. Litigiu. Neînțelegere. Vrajbă¹. Zâzanie. 5 (înv.; adesea constr. cu vb. „a da” sau „a suna”) v. Alarmă. Alertă. II fig. agitare, agitație, excitație, frământare, îngrijorare, neastâmpăr, neliniște, zbucium, zbuciumare, <fig.> alarmă, convulsie, efervescență, furtună, trepidație, vibrare, vibrație, zbatere, zvârcolire, <fig.; livr.> ebuliție, <fig.; astăzi rar> zdruncinare, <fig.; rar> combustie, vânturare, <fig.; pop.> zdruncin. Este într-o permanentă stare de larmă interioară din cauza neajunsurilor vieții.