LÁRMĂ, (rar) larme, s. f. 1. Zgomot mare; gălăgie. ♦ Fig. (Rar) Frământare, zbucium. 2. (Înv.) Alarmă. – Din magh. lárma, scr. larma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LÁRMĂ ~e f. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); gălăgie; zarvă. [G.-D. larmei] /<sb. larma, ung. lárma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LÁRMĂ s. 1. v. hărmălaie. 2. v. zgomot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LÁRMĂ s. v. alarmă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Larmă ≠ tăcere, tihnă, liniște
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lármă (lárme), s. f. – 1. (Înv.) Alertă, alarmă. – 2. Gălăgie, tărăboi, zgomot mare. Germ. Alarm (‹ it. all’arme), prin intermediul sl. (pol., sb., cr. larma), sau al mag. lárma (Cihac, II, 165; Gáldi, Dict., 179). Este un dublet al lui alarmă, s. f., din fr. alarme. Sec. XVIII. – Der. lărmălău, s. n. (Trans., gălăgie), sing. reconstituit din pl. lărmălaie, cf. hărmălaie; lărmui, vb. (înv., a alarma; a face zgomot); lărmuitor, adj. (zgomotos).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lármă s. f., g.-d. art. lármei; pl. lárme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink