9 definiții pentru laringologă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LARINGOLOG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.
LARINGOLOG, -Ă, laringologi, -ge, s. m. și f. Medic specializat în laringologie. – Din fr. laryngologue.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARINGOLOG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în laringologie. [< fr. laryngologue].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARINGOLOG, -Ă s. m. f. medic specialist în laringologie. (< fr. laryngologue)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!laringologă (livr.)/(colocv.) laringoloagă s. f., g.-d. art. laringologei/laringoloagei; pl. laringologe/laringoloage
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
laringologă (rar) s. f., g.-d. art. laringologei; pl. laringologe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
laringologă s. f., g.-d. art. laringologei; pl. laringologe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
laringoloagă v. laringologă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LARINGO- „laringe, laringian”. ◊ gr. larynx, ngos „laringe, gîtlej” > fr. laringo-, germ. id., engl. id. > rom. laringo-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare a laringelui; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a laringelui; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care transformă oscilațiile laringelui în semnale electrice, utilizat în telefonia prin radio din tanc sau din avion; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în laringologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia laringelui; ~malacie (v. -malacie), s. f., ramoliție a laringelui; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a laringelui; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a laringelui; ~piocel (v. pio-, v. -cel2), s. n., laringocel care conține puroi; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a laringelui; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a laringelui; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de sutură a laringelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a laringelui; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical cu care se examinează laringele; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a laringelui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a laringelui; ~stroboscop (v. strobo-, v. -scop), s. n., aparat utilizat pentru studiul mobilității corzilor vocale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument întrebuințat în laringotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a laringelui; ~traheotomie (v. traheo-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a părții inferioare a laringelui și a traheii; ~xeroză (v. -xeroză), s. f., uscare patologică a mucoasei laringale.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
laringolog, laringologisubstantiv masculin laringologă, laringologesubstantiv feminin
- 1. Medic specializat în laringologie. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- laryngologue DEX '09 DEX '98 DN