larg, ~ă [At: PSALT. 26 / Pl: (1-8, 15-40, 57-61) ~rgi, (42, 46-56) ~uri / E: ml largus] 1 a (D. terenuri, teritorii, așezări omenești etc.) Care se întinde pe o suprafață mare Si: extins, întins. 2 a (D. terenuri, teritorii, așezări omenești etc.) Pe a cărui suprafață pot exista multe obiecte, oameni etc. Si: cuprinzător. 3 a (Îlav) În (sau înv, preste) lumea ~ă Pretutindeni. 4 a (Îal; îcn) Nicăieri. 5 a (Îe) A pleca (sau a ieși, a porni, a se duce etc.) în lumea ~ă A pleca departe, într-un loc necunoscut. 6 a (Îe) A umbla (sau a rătăci) în lumea ~ă A călători mult în locuri diferite Si: a colinda. 7 a (Îe) Du-te în lumea (sau, reg, țara) ~ă Se spune pentru a arăta cuiva că e liber să plece unde dorește. 8 a (D. acțiuni, mișcări) Care se desfășoară pe un spațiu întins. 9-10 av (Pop; îe) A-i fi (sau a-i face cuiva) ~ (A-i fi sau) a face să-i fie cuiva la îndemână. 11-12 av (Îae) (A se simți sau) a face pe cineva să se simtă bine. 13-14 av (Îae) (A avea sau) a face să aibă libertate de mișcare. 15 a De dimensiuni mari, în special lat. 16 a (Bis; îs) Calea (sau poarta) ~ă Drum spre iad. 17 a (D. părți ale corpului ființelor) Dezvoltat mult în lățime. 18 a (Pfm; îe) A avea mâna (sau mână) ~ă ori a fi ~ la mână (sau la buzunar) A fi darnic. 19 a (Pfm; îlav) Cu mână ~ă Cu generozitate. 20 a (Îal) Din belșug. 21 a (Reg; îe) A fi ~ în burtă A fi bolnav. 22 a (Îae; pbl) A îndura multe. 23 a (Reg; îlav) În gura ~ă Zgomotos. 24 a (Reg; îe) A face gură ~ă A-și exprima protestul vociferând. 25 a (D. orificii) Care are o deschidere mare. 26 a (D. încăperi, obiecte) Care are un volum apreciabil. 27 a (Pex) Încăpător. 28 a (D. recipiente, cavități etc.) Cu dimensiunea transversală mare. 29 a (D. obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului. 30 a (D. obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) Care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. 31 a (Îvp; îe) A da (ceva) cu mâneci ~rgi A da ceva bucuros, cu plăcere. 32 a (Pop; îlav) Cu mâneci -rgi Cu nerăbdare. 33 a (Pop; îe) Strâmtă-n șale și ~ă-n poale Se spune despre o situație care dezamăgește. 34 a (Fig) De mari proporții. 35 a (Fig) Abundent. 36 a (Fig) Amplu. 37 a (D. grupuri de oameni; îoc redus, restrâns) Numeros. 38 a (Fig; d. sentimente, manifestări etc.) Intens. 39 a (Fig; d. mișcări) Desfășurat în toată amploarea. 40 a (Pex) Măreț. 41 av (Îlav) Pe ~ Detaliat. 42 sn Lărgime. 43-44 av (Îlav; îlpp) De-a (sau în) ~(ul)... De-a curmeziș(ul). 45 av (Îlav) În ~ și-n lat În toate direcțiile Si: pretutindeni. 46 sn Parte a unui loc, cea mai îndepărtată de vorbitor. 47 sn (Pex) Parte a unei ape, depărtată de mal. 48 sn Loc deschis, de mari dimensiuni. 49 sn (Pop; îe) A ieși (sau a scoate pe cineva) la (sau în) ~ A scăpa (pe cineva) dintr-o situație dificilă. 50 sn (Îs) ~ul văii Locul unde se formează o vale între doi munți. 51 sn Spațiu liber, în care te poți mișca nestingherit. 52 sn (Îe) A lua ~ul A fugi. 53 sn (Îe) În (sau la) ~ul meu, tău, său etc. În deplină siguranță sau libertate Si: nestingherit. 54 sn (Pop; îe) A fi la ~ul tău și la strâmtul altuia A-și lua libertăți excesive, în detrimentul altcuiva. 55 sn (Îvr) Dărnicie. 56 sn Bunăstare. 57 sf Rețea de pescuit cu ochiuri mari. 58 sf (Reg) Femeie depravată. 59 sf Femeie deșteaptă, cu experiență de viață, care știe cum să se comporte. 60 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 61 sf Melodie după care se execută larga (60).

LARG¹, larguri, s. n. 1. Loc deschis care se întinde departe, în toate direcțiile; întindere mare, spațiu nelimitat. Răsare o zi ca orice zi Pe largurile țării noastre, Cu frămîntări și bucurii, Cu zări ca lacurile-albastre. DEȘLIU, M. 20. ◊ Largul văii = loc unde o vale iese dintre doi munți. Largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor, ce se legănau în valuri verzi. HOGAȘ, DR. 241. ◊ Loc. adv. În lung și în larg v. lung. ◊ Loc. prep. În largul (unui loc) = pe toată suprafața unui loc întins. Vîntul se ogoiase și el, și acu trecea ca un plîns greu numai, în largul cîmpiilor și prin văzduhul umed. SADOVEANU, O. I 150. Cînd începu soarele a cumpăni dincolo de amiază, ieșirăm în largul plaiurilor acestui munte mai mărunt decît Goșmanul. HOGAȘ, M. N. 211. Ceru-i fără pată cît de slabă în tot largu-i de jur împrejur. CARAGIALE, O. I 368. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nesupărat, nestingherit. Seara numai, seara Mă simt la largul meu. COȘBUC, P. I 61. Văzîndu-se Pepelea acum la largul său, sări gardul din ogradă și se... duse. SBIERA, P. 21. Dragă primăvară, De-ai veni cînd aș vrea eu... Să fiu iar la largul meu. ALECSANDRI, P. A. 56. 2. (În legătură cu marea) Loc depărtat de țărm. Toată lumea de pe cheu își îndrepta ochii spre larg. BART, E. 116. De fiori încremenește Largul apelor adînci. COȘBUC, P. I 12. ◊ Loc. adj. De larg (despre pescari) = care pescuiește în largul mării. Departe de tot se zăreau vreo patru-cinci lotci, tot din Danilofca, și dincolo de orizont erau de bună seamă altele: toți pescari de larg risipiți pe acel colț de mare. DUMITRIU, P. F. 4. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. La nouă ore bricul Mircea va părăsi portul Sulina, ieșind în larg. BART, S. M. 13. ◊ Loc. prep. În largul mării = într-un loc depărtat de țărm. În largul mării corabia s-oprește Cînd vîntul nu mai suflă și pînza pe catart Atîrnă ne-nstrunată. MACEDONSKI, O. I 108.

LARG², -Ă, largi, adj. 1. Care ocupă, care cuprinde o suprafață mare; întins, vast, mare. Și tot vorbind așa, ba una, ba alta, au ieșit afară din oraș... departe, în cîmp larg. VLAHUȚĂ, O. A. III 15. Din larg cuprins de multe zări. COȘBUC, P. I 55. Pleacă cu pași largi și apăsați. CARAGIALE, O. III 15. ◊ Vederi largi = concepție înaintată, lipsă de prejudecăți. ◊ Expr. (În legătură cu verbe de mișcare) În (sau, rar, la) lumea largă = în lumea mare, în toată lumea, în locuri depărtate, în străinătăți. Lăsînd... clădirea afumată Din care-n lumea largă pornisem altădată. MACEDONSKI, O. I 46. Unde-i vremea ceea, cînd eu cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92. (Adverbial) A-i fi cuiva larg = a-i fi cuiva îndemînă, a se simți bine, a avea libertatea de mișcare. În mijlocul codrului, Unde-i larg voinicului. ALECSANDRI, P. P. 98. 2. De dimensiuni mari, (în special) lat. Poarta era înaltă și largă. REBREANU, R. I 79. Pe larga-i frunte Încep să se arate încrețituri mărunte. MACEDONSKI, O. I 259. Am oprit... cățeii care aveau cap mai mare, bot mai larg. ODOBESCU, S. III 42. ◊ Fig. Nuvela e prea scurtă... Cadrul e destul de larg pentru o nuvelă mai mare. GHEREA, ST. CR. II 144. Ce vijelie se abătuse peste mintea asta așa de largă și bine înzestrată. VLAHUȚĂ, O. A. 470. Fondul literaturii adevărate nu e de loc egoismul, ci altruismul cel mai larg și mai simpatic. IONESCU-RION, C. 105. ◊ Loc. adv. (În legătură cu verbele «a povesti», «a descrie» etc.) Pe larg = în mod amplu, cu o dezvoltare mare, amănunțit. A descrie pe larg o călătorie. ▭ Mai încolo vom vorbi pe larg despre chestia aceasta. GHEREA, ST. CR. II 62. ◊ (Despre gesturi, mișcări) Toată lumea îl saluta cu prietenie și la toată lumea răspundea cu un salut larg. SADOVEANU, P. S. 191. (Adverbial) Se urcă în trăsură... salutînd o dată larg cu pălăria. SADOVEANU, P. S. 178. ♦ (Adverbial, pe lîngă verbe ca «a suna», «a răsuna») Puternic, auzindu-se pînă departe. Clopotele răsunau larg, cuprinzînd sub larma lor satul. CAMILAR, N. II 10. Larg sună lirele Eladei, Plîng sclavi în lanțuri. TOMA, C. V. 36. 3. (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare, p. ext. în care încape mult, cuprinzător, încăpător, spațios. Răsăriră cei patru copii... ținînd în mîinile întinse castroanele largi de tablă. SAHIA, N. 37. Căruța mea e largă; poate să încapă într-însa cît de mult. CREANGĂ, P. 113. Mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce. EMINESCU, O. I 94. ◊ Expr. Mînă largă, se spune despre cei darnici, generoși. Om cu casa deschisă și cu largă mînă. ISPIRESCU, U. 17. [Romînul] are mîna largă, deși el este sărac. ALECSANDRI, T. II 150. 4. (Despre veșminte) De o croială bogată, făcut cu stofă multă, care permite mișcarea liberă a corpului. Dar n-aș vrea nici stofe cu fir Și cu mărgăritar, Nici largi caftane de vizir. ALECSANDRI, P. I 148. ◊ Expr. (Rar) A da (ceva) cu mîneci largi = a da bucuros, cu plăcere, cu voie bună. Părinții fetei... au de bucurie că le-a picat un om așa de bun și o dau cu mîneci largi. CREANGĂ, P. 168.

LARG² ~uri n. 1) Suprafață mare; lărgime. ◊ În ~ în mare; departe de țărm. 2) Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile. ◊ A fi (sau a se simți) în ~ul său a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. /<lat. largus

LARG¹ ~gă (~gi) 1) Care se întinde pe o suprafață mare; care are limite extinse; vast; întins. ◊ În lumea ~gă pe diferite meleaguri; în depărtări. 2) Care permite să încapă mult; încăpător; spațios. Vas ~. Cameră ~gă. ◊ A descrie (sau a povesti) pe ~ a descrie sau a povesti cu lux de amănunte; amănunțit. Mână ~gă darnic; generos. Vederi ~gi cunoștințe profunde și receptive față de nou, față de progres. /<lat. largus

larg a. 1. de mare întindere: drum larg; 2. fig. puțin scrupulos: conștiință largă; 3. generos: mână largă. [Lat. LARGUS]. ║ adv. (pe), cu de-amănuntul. ║ n. 1. lărgime: are trei metri în larg; 2. loc spațios: în largul curții; fig. a se simți la largul său; 3. partea mării depărtată de țărm: a lua largul (și cu sensul de «a fugi» cf. alergà).

larg, -ă adj. (lat. largus, it. sp. pg. largo, pv. larc, fr. large, cat. llarg). Încăpător în lățime: stradă largă (maĭ bine lată): galerie, haĭnă largă. Fig. Generos. Liberal, darnic: om larg, mînă largă. Mare, considerabil: concesiunĭ largĭ. Gură largă (Iron.), care vorbește prea mult (și nu păstrează secretu). Conștiință largă, fără scrupul. Vederĭ largĭ, ideĭ marĭ, cugetărĭ adîncĭ. S. n. fără pl. Lărgime: doĭ metri în larg. În largu măriĭ saŭ oceanuluĭ, la adînc, departe de mal. A ĭeși la larg, a ĭeși în largu măriĭ. A fi (saŭ a te simți) la largu tăŭ, a fi (saŭ a te simți) bine, neîmpedecat de nimica, liber: pe munte se simte vulturu la largu luĭ. Pe larg, largamente, în detaliŭ, cu de amănuntu: a spune pe larg.

larg³ (spațiu vast) s. n., pl. Iarguri (și în: în/pe larg, în largul meu, largul mării etc.)

larg¹ adj. m., f. largă; pl. m. și f. largi

+larg² adv.

larg² s. n., pl. larguri

larg¹ adj. m., f. largă; pl. m. și f. largi

larg s. n., pl. larguri

larg adj. m., f. largă; pl. m. și f. largi

LARG s. v. lărgime, lățime.

LARG adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

LARG adj. 1. v. întins. 2. v. spațios. 3. amplu, întins, mare. (Știrea ocupa un spațiu ~ în ziar.) 4. întins, spațios, vast. (Bulevarde ~.) 5. întins, lăbărțat, lărgit, lățit. (Un pulover ~.) 6. lat, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 7. liber, (înv. și pop.) slobod. (O legătură prea ~.) 8. v. amplu.

larg adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS.

LARG adj. 1. cuprinzător, întins, mare, vast, (înv. și reg.) mereu, (înv.) desfătat. (Un spațiu ~.) 2. cuprinzător, încăpător, mare, spațios. (O cameră ~.) 3. amplu, întins, mare. (Știrea ocupa un spațiu ~ în ziar.) 4. întins, spațios, vast. (Bulevarde ~.) 5. întins, lărgit, lățit. (Un pulover ~.) 6. lat, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 7. liber, (înv. și pop.) slobod. (O legătură ~.) 8. amplu, bogat, cuprinzător. (O perspectivă ~.)

larg s. v. LĂRGIME. LĂȚIME.

Larg ≠ îngust, strâmt, strâns, restrâns

larg (largă), adj. – 1. Lat. – 2. Spațios, extins. – 3. Liber, vast, comod, încăpător. – 4. Amplu, maiestuos. – 5. Liberal, generos. – 6. (Adv.) În mod amplu, cu lărgime, comod. – 7. (S. n.) Lărgime, lățime. – 8. (S. n.) Loc deschis, spațiu, distanță. – 9. (S. n.) Spațiu liber, libertate, latitudine. – 10. (S. n.) Întinsul mării. – Mr., megl. largu, istr. lǫrg. Lat. largus (Pușcariu 943; Candrea-Dens., 950; REW 4912; DAR), cf. it., sp., port. largo, prov. larc, cat. llarg, fr. large, alb. largë (Philippide, II, 645). Sensurile 4, 5 și 10 sînt împrumuturi literare din fr. large. Der. lărgime, s. f. (lățime, amploare; spațiu liber, latitudine, libertate); lărgămînt, s. n. (înv., lărgime, amplitudine); larghețe, s. f. (liberalitate, generozitate), din it. larghezza; lărgi, vb. (a mări; a extinde, a dilata), cf. mr. lărgescu, istr. lărjesc (după Pușcariu 943 și Candrea-Dens., 951, dintr-un lat. *largῑre, În loc de largῑri); lărgitor, adj. (măritor); lărgitoare, s. f. (măritor pentru mănuși sau încălțăminte); prelarg, s. n. (extensiune, lărgime), cuvînt creat de Odobescu, drept paralelă la prelung. Cf. alerga.

LARGU, com. în jud. Buzău, situată în C. Buzău-Călmățui, pe râul Călmățui; 1.686 loc. (2000). Necropolă sarmatică (sec. 2-3), cu inventar divers (vase ceramice, cercei de bronz, mărgele de sticlă și chihlimbar, oglinzi cu tamga, cuțite de fier, fusaiole de lut ș.a.), în satul Scărlătești. Biserica Sfinții Voievozi (1817), în satul Largu.

a fi dus cu funia în larg expr. (intl.) 1. a-și mărturisi rapid vina (în anchetă). 2. a se intimida în fața anchetatorilor din cauza lipsei de experiență.