LAPOVIȚA, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

LAPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., sb. lapavica.

lapaviță sf vz lapoviță

lapovița viu [At: ALR I, 1230/69 / V: (reg) lăp~ / Pzi: 3 ~țează / E: lapoviță] (Rar) 1 A cădea lapoviță. 2 A fi lapoviță.

lapoviță sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) lăpăv~, lăp~, lapav~ / A și: ~viță / E: bg лаповица] 1 Ploaie amestecată cu ninsoare sau cu gheață Si: (reg) șiclu, șlepoiță, zloată. 2 (Reg) Chiciură.

lăpăviță sf vz lapoviță

lăpovița v vz lapovița

lăpoviță sf vz lapoviță

lopăviță^[1] sf vz lapoviță corectat(ă)

LAPOVIȚA, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.

LAPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., scr. lapavica.

LAPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă amestecată cu apă. Era o lapoviță afurisită pe drumuri și vîntul hăuia ca un cîine. PAS, Z. I 176. Oameni și dobitoace au stătut sub lapoviță pînă în zori de ziuă. SADOVEANU, F. J. 431. Pe loc s-a stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două. CREANGĂ, P. 143. Pe subt atîtea tulpine surpate și în lapoviță înecate... toate cărările se făcuse nevăzute. ODOBESCU, S. III 182.

A LAPOVIȚA pers. 3 ~ează intranz. A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. /Din lapoviță

LAPOVIȚĂ f. Precipitație atmosferică sub formă de ploaie amestecată cu zăpadă. [G.-D. lapoviței] /<bulg., sb. lapovica

lapoviță f. ploaie multă, amestecată cu grindină sau zăpadă. [Serb. LAPOVIȚA].

lápoviță f., pl. e (bg. sîrb. lapavica, id. Rudă cu hîlpav, fleșcăi, pleoscăi). Ploaĭe cu zăpadă, sloată.

!lapoviță s. f., g.-d. art. lapoviței; pl. lapovițe

lapoviță s. f., g.-d. art. lapoviței

lapovița vb., ind. prez. 3 lapovițează

lapoviță s. f., g.-d. art. lapoviței

lapoviță (-țe), s. f. – Ploaie amestecată cu zăpadă. – Mr. lăpuviță. Bg., sb. lapovica (Cihac, II, 165; Conev 38).

LAPOVIȚĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, (Transilv.) șlepoiță.

lapoviță s.f. (meteor.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, <reg.> fiece, ciorbă, mâzgoală, spic, șiclu, șlepoiță, țârai, țârfaială. În timpul zilelor babei este lapoviță afară.

LAPOVIȚĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, (Transilv.) șlepoiță.

LAPOVIȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Ninsoare amestecată cu ploaie. A: Fiind ploaie cu lapoviță. IM 1754, 9^r. B: Lapoviță. IM 1730, 14^v. Etimologie: bg., scr. lapavica.