lapis lazuli, (engl.= rocă cristalizată, granulară, semitransparentă până la opacă, de culoare albastră, folosită ca piatră semiprețioasă; l.l. este compus din → lazurit și calcit, dar poate conține și sodalit, haüyn sau pirită. V. și lazulit.

LAPISLAZULI s.n. Silicat de sodiu, de calciu și de aluminiu natural de culoare albastră, folosit în bijuterie și la confecționarea obiectelor de artă; lapis, lazurit. [< fr. lapis-lazuli].

lapislazuli s. n. (sil. -zu-li)

lapis-lazuli (substanță minerală).

*lapis-lazúli n. (fr. lapis-lazuli, d. mlat. lápis lazúli saŭ lázuli, adică „peatră lazuli, lazulită”; it. lapislázzoli și lapislázzuli, din aceĭașĭ răd. cu azur). Lazulită.

lapis(-lazuli) n. piatră scumpă de un albastru opac.

LAPISLAZULI s. n. silicat natural de sodiu, calciu și aluminiu, de culoare albastră, folosit la bijuterii, ca piatră de ornament și în vopsitorie; lapis, lazurit. (< fr. lapis-lazuli)

LAPISLAZULI s. n. Mineral rar de culoare albastră, folosit la confecționarea unor obiecte de artă. Pe cămin strălucea o pendulă de argint încrestată cu lapislazuli. ALECSANDRI, O. P. 141.

lapislazuli (desp. -zu-li) s. n.

lapislazuli sn [At: ALECSANDRI, O. P. 141 / S și: ~s-lazuli / E: fr lapis-lazuli] (Min) Lazurit.

LAPISLAZULI s. v. lazurit.

LAPISLAZULI s. (MIN.) lapis, lazurit.

lapislazuli (-zu-li) s. n.