opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAPIDA, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

LAPIDA, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

lapida vt(a) [At. NEGULICI / Pzi: ~dez / E: fr lapider, lat lapidare] 1 A ucide prin lovituri de pietre, ca pedeapsă sau ca răzbunare. 2 (Pex) A arunca în cineva cu pietre. 3 (Fig) A persecuta. 4 (Fig) A alunga.

LAPIDA, lapidez, vb. I. Tranz. A arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau ca răzbunare), a ucide prin lovituri de pietre. (Fig.) Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe... Părea că lapidează tăcerea nopții calme O grindină de note zvîrlite în văzduh. TOPÎRCEANU, B. 37.

LAPIDA vb. I. tr. A lovi, a omorî cu pietre (pe cineva). / < fr. lapider, cf. lat. lapidare < lapis – piatră].

LAPIDA vb. tr. a arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau răzbunare): a ucide cu pietre (pe cineva). (< fr. lapider, lat. lapidare)

A LAPIDA ~ez tranz. livr. (persoane) A omorî prin lovituri de pietre (drept pedeapsă sau ca răzbunare). /<fr. lapider, lat. lapidare

lapidà v. a ucide cu pietre.

*lapidéz v. tr. (lat. lápido, -áre. V. lepăd). Ucid cu loviturĭ de petre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lapida (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. lapidez, 3 lapidează; conj. prez. 1 sg. să lapidez, 3 să lapideze

lapida (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapidează

lapida vb., ind. prez. 1 sg. lapidez, 3 sg. și pl. lapidează

Intrare: lapidat
lapidat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapidat
  • lapidatul
  • lapidatu‑
  • lapidată
  • lapidata
plural
  • lapidați
  • lapidații
  • lapidate
  • lapidatele
genitiv-dativ singular
  • lapidat
  • lapidatului
  • lapidate
  • lapidatei
plural
  • lapidați
  • lapidaților
  • lapidate
  • lapidatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: lapida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lapida
  • lapidare
  • lapidat
  • lapidatu‑
  • lapidând
  • lapidându‑
 singular plural
  • lapidează
  • lapidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lapidez
 (să)
  • lapidez
  • lapidam
  • lapidai
  • lapidasem
a II-a (tu)
  • lapidezi
 (să)
  • lapidezi
  • lapidai
  • lapidași
  • lapidaseși
a III-a (el, ea)
  • lapidează
 (să)
  • lapideze
  • lapida
  • lapidă
  • lapidase
plural I (noi)
  • lapidăm
 (să)
  • lapidăm
  • lapidam
  • lapidarăm
  • lapidaserăm
  • lapidasem
a II-a (voi)
  • lapidați
 (să)
  • lapidați
  • lapidați
  • lapidarăți
  • lapidaserăți
  • lapidaseți
a III-a (ei, ele)
  • lapidează
 (să)
  • lapideze
  • lapidau
  • lapidară
  • lapidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lapida, lapidezverb

  • 1. livresc A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote figurat Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe... Părea că lapidează tăcerea nopții calme O grindină de note zvîrlite în văzduh. TOPÎRCEANU, B. 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.