LANTÁN s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. – Din fr. lanthane.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LANTÁN n. Metal de culoare argintie, maleabil și ductil, din care se face sârmă subțire și foi fine. /<fr. lanthane
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LANTÁN s.n. Element chimic metalic, cap de serie din familia pământurilor rare. [< fr. lanthane].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LANTÁN s. n. element chimic metalic, cap de serie din grupa lantanidelor. (< fr. lanthane)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lantán s. n., simb. La
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
* didímiŭ n. (d. vgr. didymos, geamăn). Chim. Un corp tetravalent, cu greutatea atomică de 145. Mosander a crezut la 1840 c’a scos din cirit (cyrit, alt corp chimic) oxidu simplu al unuĭ metal pe care, considerîndu-l ca frate geamăn al lantanuluĭ (lanthan) l-a numit didymium, didimiŭ. Dar chimiștiĭ noĭ aŭ descompus didimiŭ în neo-didimiŭ și praseo-didimiŭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LANTÁN (‹ fr. {i}; {s} gr. lanthano „a fi ascuns”) s. n. Element chimic (La; nr. at. 57, m. at. 138,91) din grupa pământurilor rare. Formează combinații în starea de valență 3. În diferite combinații se folosește la fabricarea sticlelor optice și la construirea laserilor. A fost descoperit (1839) și izolat de Carl G. Mosander.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink