LÁNDRĂ, landre, s. f. 1. (Reg.) Ceată gălăgioasă, grămadă. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cârd, ținându-se scai unul de altul. 2. Plantă agățătoare cu flori purpurii și violete (Vicia striata).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

LÁNDRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lándră s.f. (reg.) 1. plantă cățărătoare, cu flori purpurii. 2. femeie stricată.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink