12 definiții pentru landgraf
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LANDGRAF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe suveran german în Evul Mediu. – Din fr. landgrave.
landgraf sm [At: COSMOGRAFIE, 75r/18 / V: ~av / Pl: ~i / E: ger Landgraf] 1 Titlu dat unui principe german în Evul Mediu. 2 Persoană cu titlul de landgraf (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LANDGRAF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe german în evul mediu. – Din fr. landgrave.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LANDGRAF s.m. Titlu dat unora dintre vechii principi germani. [< germ. Landgraf, cf. Land – țară, Graf – conte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LANDGRAF s. m. titlu dat unui principe german din evul mediu; magistrat care răspundea în fața justiției în numele împăratului. (< germ. Landgraf)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
landgrav sm vz landgraf
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
landgrav m. titlul unor principi germani: landgravul de Hessa.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*lándgrav m. (fr. landgrave, d. germ. landgraf, d. land, țară, și graf, conte). Titlu dat unor principĭ suveranĭ în Germania, cum era, de ex., în Hessa-Cassel. Odinioară, judecător care judeca în numele împăratuluĭ Germaniiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
landgraf (desp. land-graf) s. m., pl. landgrafi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
landgraf (land-graf) s. m., pl. landgrafi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
landgraf s. m. (sil. mf. land-), pl. landgrafi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
landgraf (landgrafi), s. m. – Titlu de principe german. – Var. landgrav. Germ. Landgraf. – Der. landgraviat, s. n. (domeniul landgrafului).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
landgraf, landgrafisubstantiv masculin
- 1. Titlu dat unui principe suveran german în Evul Mediu. DEX '09 DN
etimologie:
- landgrave DEX '98 DEX '09