lanceolat, ~ă a [At: J. CIHAC, I. N. 296/12 / Pl: ~ați, ~e / E: fr lancéolé] 1 (Bot; d. frunze sau alte părți ale plantelor) Care are forma unui vârf de lance (1) Si: (asr) lanciform. 2 (D. obiecte sau părți ale lor) Care are o formă alungită și ascuțită la vârf. 3 (Îs) Gotic ~ Primă formă de manifestare a stilului gotic, de la începutul sec. XIII, caracterizată prin ornamente în formă de lance (1).

LANCEOLAT, -Ă, lanceolați, -te, adj. (Bot.) Care are forma unui fier de lance. Frunze lanceolate. – Pronunțat: -ce-o-.

LANCEOLAT, -Ă adj. În formă (de vîrf) de lance; hastat. ◊ Goticul lanceolat = prima perioadă a goticului (începutul sec. XIII), caracterizată prin ornamente în formă de lance. [Pron. -ce-o-. / cf. fr. lancéolé].

LANCEOLAT, -Ă adj. în forma unui vârf de lance; hastat. ♦ goticul ~ = prima perioadă a goticului, caracterizat prin ornamente în formă de lance. (< fr. lancéolé)

LANCEOLAT ~tă (~ți, ~te) (despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Sil. -ce-o-] /<fr. lancéolé, lat. lanceolatus

lanceolat a. Bot. care are forma fierului de lance: frunze lanceolate.

*lanceolát, -ă adj. (lat. lanceolatus, d. lancéola, dim. d. láncea, lance). În formă de lance: frunze lanceolate.

lanceolat (desp. -ce-o-) adj. m., pl. lanceolați; f. lanceolată, pl. lanceolate

lanceolat (-ce-o-) adj. m., pl. lanceolați; f. lanceolată, pl. lanceolate

lanceolat adj. m. (sil. -ce-o-), pl. lanceolați; f. sg. lanceolată, pl. lanceolate

lanceolat (e-o)

lanceolat.

LANCEOLAT adj. (BOT.) hastat. (Frunză ~.)