LANȚETĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

lanțetă sf [At: CUGETĂRI, I, 67^v/27 / V: (îvr) ~nce~, ~țătă / Pl: ~te / E: fr lancette, ger Lanzette, it lancetta] 1-2 (Înv; șhp) Lăncioară (1-2). 3 (Lsg; reg) Dans popular cu ritm de sârbă, la care participă două perechi dispuse față în față. 4 (Reg) Melodie după care se execută lanțeta (3). 5 Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. Si: (tcî) nișter Vz bisturiu, scalpel, scarificator, stricnea. 6 (Fig) Bisturiu. 7 Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. 8 (Aht) Ogivă. 9 (Zlg) Fiecare dintre penele lungi și subțiri, cu un colorit viu, din jurul gâtului și de pe spate la unele păsări.

* LANȚETĂ (pl. -te) sf. 🩺 Instrument de chirurgie cu care se lasă sînge, se deschide o bubă, etc. (🖼 2811) [fr.].

LANȚETĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

LANȚETĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical avînd o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite și care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument de metal cu care se netezesc și se rectifică formele de turnare în turnătoriile de metal.

LANȚETĂ s.f. 1. Lamă plată și foarte ascuțită, folosită ca instrument chirurgical pentru vaccinări, incizii etc. 2. Unealtă folosită în turnătorie la repararea formelor. [Pl. -te, var. lansetă s.f. / < fr. lancette, germ. Lanzette].

LANȚETĂ s. f. 1. lamă plată și foarte ascuțită, instrument pentru vaccinări, incizii etc. 2. unealtă dintr-o tijă cu capetele în formă de lopățică, la repararea formelor în turnătorie. 3. fiecare dintre fulgii lungi și subțiri, viu colorați, din jurul gâtului și de pe spate, la unele păsări. (< germ. Lanzette, fr. lancette)

LANȚETĂ ~e f. 1) Instrument chirurgical constând dintr-o lamă cu două tăișuri, folosit la vaccinări, incizii etc. 2) Unealtă în formă de lopată mică, folosită pentru nivelarea și netezirea formelor într-o turnătorie. /<germ. Lanzette, fr. lancette

lanțetă f. instrument de chirurgie spre a deschide o rană, a tăia un abces, etc. (fr. lancette).

*lanțétă f., pl. e (ngr. lantsétta, d. it. lancetta, dim. d. lancia, lance; fr. lancette, germ. lanzette, rus. lancét. Cp. cu clistir, rețetă). Cuțit chirurgic (stricnea, sîmcea) care servește la deschis o vînă, la vaccinat, la tăĭat un buboĭ ș. a. V. nișter, scarificator.

lancetă sf vz lanțetă

lanțătă sf vz lanțetă

lanțetă (instrument chirurgical, unealtă, ogivă, tip de pană) s. f., g.-d. art. lanțetei; pl. lanțete

lanțetă (instrument chirurgical) s. f., g.-d. art. lanțetei; pl. lanțete

lanțetă s. f., pl. lanțete

lanțetă.

LANȚETĂ s. (MED.) (turcism înv.) nișter.

lanțetă s.f. 1 (med., med. vet.) <turc.; înv.> nișter. Lanțeta se folosește la vaccinări, incizii etc. 2 (arhit.) ogivă. Lanțeta este caracteristică stilului gotic.

LANȚETĂ s. (MED.) (turcism înv.) nișter.