opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAMINĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

LAMINĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.

lamină sf [At: NEGULICI / Pl: ~ne / E: lat lamina, it lamina] 1-2 (Rar) Lamă1 (1, 3). 3 (Bot) Limb. 4 Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 5-6 (Teh) Corp în formă de lamă (1) sau de fir.

LAMINĂ s.f. 1. (Bot.) Partea lățită a unei frunze; limb. 2. Strat subțire care face parte din structura unei formații anatomice. [Cf. it., lat. lamina].

LAMINĂ s. f. 1. limb (1). 2. strat subțire din structura unei formații anatomice. 3. (tehn.) corp în formă de lamă sau de fir. (< it., lat., engl. lamina)

LAMINA, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

LAMINA, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

lamina vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~nez / E: fr laminer] 1 (C. i. metale, aliaje metalice sau materiale nemetalice) A prelucra prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2 A întinde și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare, în vederea toarcerii lor. 3 A reduce secțiunea de curgere a unui fluid.

LAMINA, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A face ca un fluid să curgă printr-o secțiune mai strîmtă decît aceea a restului conductei prin care se face curgerea.

LAMINA vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer].

LAMINA vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a subția și a omogeniza fibrele textile. 3. a îngusta un jet de fluid. (< fr. laminer)

A LAMINA ~ez tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face să curgă printr-o secțiune special amenajată. 3) (fibre textile) A subția și a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer

*laminéz v. tr. (d. lat. lámina, lamă; fr. laminer). Supțiez pin laminator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lamină s. f., g.-d. art. laminei, pl. lamine

lamină s. f., g.-d. art. laminei, pl. lamine

lamină s. f., g.-d. art. laminei; pl. lamine

lamina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. laminez, 3 laminează; conj. prez. 1 sg. să laminez, 3 să lamineze

lamina (a ~) vb., ind. prez. 3 laminează

lamina vb., ind. prez. 1 sg. laminez, 3 sg. și pl. laminează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LAMINĂ s. v. limb.

LAMINĂ s. (BOT.) limb. (~ unei frunze.)

Intrare: lamină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamină
  • lamina
plural
  • lamine
  • laminele
genitiv-dativ singular
  • lamine
  • laminei
plural
  • lamine
  • laminelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: lamina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lamina
  • laminare
  • laminat
  • laminatu‑
  • laminând
  • laminându‑
 singular plural
  • laminează
  • laminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • laminez
 (să)
  • laminez
  • laminam
  • laminai
  • laminasem
a II-a (tu)
  • laminezi
 (să)
  • laminezi
  • laminai
  • laminași
  • laminaseși
a III-a (el, ea)
  • laminează
 (să)
  • lamineze
  • lamina
  • lamină
  • laminase
plural I (noi)
  • laminăm
 (să)
  • laminăm
  • laminam
  • laminarăm
  • laminaserăm
  • laminasem
a II-a (voi)
  • laminați
 (să)
  • laminați
  • laminați
  • laminarăți
  • laminaserăți
  • laminaseți
a III-a (ei, ele)
  • laminează
 (să)
  • lamineze
  • laminau
  • laminară
  • laminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lamină, laminesubstantiv feminin

  • 1. botanică Limb. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: limb
  • 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. tehnică Corp în formă de lamă sau de fir. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

lamina, laminezverb

  • 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.