2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LAMENTARE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.
LAMENTARE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lamentare sf [At: ARISTIA, PLUT. 13/15 / Pl: ~tări / E: lamenta] 1 (Lpl) Strigăte însoțite de plânsete, care exprimă durerea, amărăciunea sau suferința, mai ales morală Si: lamentație (1), (liv) lament (1), lamento (2). 2 Plângere zgomotoasă și adesea exagerată Si: lamentație (2), jelire, tânguire, (liv) lamento (3). 3 Cerere insistentă de a se îndeplini o dorință, de a se face un serviciu, o favoare etc. Si: lamentație (3), rugăminte. 4 (Nob) Bocire a unui mort Si: lamentație (4). 5 (Cu sens atenuat) Cuvinte care exprimă nemulțumirea, necazul etc. Si: lamentație (5), (pop) văitătură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMENTARE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tînguire, văicăreală, lamentație. Și pe urmă rugăminți, lamentări, jurăminte, plecăciuni. BOGZA, A. Î. 530. Moartea lui timpurie la Palermo, în Sicilia, a fost, la noi, deseori prilej de lamentări lirice. SADOVEANU, E. 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMENTARE s.f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentație, jeluire. [< lamenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lamentare f. plângere cu gemete și strigăte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LAMENTA, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LAMENTA, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lamenta [At: HELIADE, O. I, 393 / Pzi: ~tez / E: fr lamenter, it lamentare, lat lamento, -are] 1 vr A se plânge în mod zgomotos și adesea exagerat Si: a se tângui, a se jeli. 2 vr A cere în mod insistent îndeplinirea unei dorințe, a unui serviciu, a unei favori etc. Si: a se ruga. 3 vi (Nob) A boci un mort.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMENTA, lamentez, vb. I. Refl. A se plînge tare, a se tîngui, a se văicări, a se jeli. Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura, și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. A se lamenta cineva de cele trecute este o perdere de timp. GHICA, A. 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMENTA vb. I. refl. A se tîngui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMENTA vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE LAMENTA mă ~ez intranz. A-și exprima nemulțumirea, suferința, durerea prin cuvinte; a se văicări; a se tângui. /<fr. lamenter, lat. lamentari
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lamentá v. a plânge gemând.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*lamentațiúne f. (lat. lamentátio, -ónis). Vaĭet, jălire: lamentațiunile luĭ Ĭeremia. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*lamentéz (mă) v. refl. (lat. pop. lamentare, clasic -ári, d. lamentum, vaĭet). Mă vaĭet, mă tînguĭesc, mă jălesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lamenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lamentez, 3 se lamentează; conj. prez. 1 sg. să mă lamentez, 3 să se lamenteze; imper. 2 sg. afirm. lamentează-te; ger. lamentându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lamenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamentează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lamenta vb., ind. prez. 1 sg. lamentez, 3 sg. și pl. lamentează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LAMENTARE s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LAMENTARE s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (O ~ inutilă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMENTA vb. 1. v. văita. 2. v. geme. 3. v. smiorcăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LAMENTA vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se tîngui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.) 3. a (se) scînci, a se sclifosi, a se smiorcăi. (Nu te mai ~ atîta!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LAMENTARE. Subst. Lamentare, lamentație (rar), deplorație (rar); boceală, bocet, bocit, bocire, ieremiadă (livr.), jelanie, jelire, jelit, jeluială, jeluire, plîngere, plîns, plînset, plînsoare, tînguială, tînguire, tînguit, vaiet, văitare, văitătură, văicăreală (pop. și fam.), vaicăr (reg.), vaier, văierare (reg.), căinare. Bocitoare, jeluitoare, plîngătoare (reg.), prefice (rar). Adj. Bocitor, jelitor, jeluitor, plîngăcios, plîngăreț, plîngător, tînguitor, tînguios, văităreț (rar), văitător (rar). De plîns, lamentabil, deplorabil, jalnic. Vb. A se lamenta, a (se) boci, a se jeli, a se jelui, a se plînge, a se tîngui, a se văita, a se văicări (pop. și fam.), a se văiera (reg.), a se căina. A deplînge, a deplora (rar), a boci, a jeli, a plînge, a tîngui, a văita, a căina. V. durere, milă, plîns, regret, tristețe.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
lamentare, lamentărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: jeluire lamentație tânguire văicăreală văitat
- Și pe urmă rugăminți, lamentări, jurăminte, plecăciuni. BOGZA, A. Î. 530. DLRLC
- Moartea lui timpurie la Palermo, în Sicilia, a fost, la noi, deseori prilej de lamentări lirice. SADOVEANU, E. 53. DLRLC
-
etimologie:
- lamenta DEX '09 DEX '98 DN
lamenta, lamentezverb
- 1. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura, și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. DLRLC
- A se lamenta cineva de cele trecute este o perdere de timp. GHICA, A. 48. DLRLC
-
etimologie:
- lamenter DEX '09 DEX '98 DN
- lamentari DEX '09 DEX '98 MDN '00