11 definiții pentru lamela, lamelat   conjugări / declinări

LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LAMELÁT ~tă (~ți, ~te) Care este constituit din lamele; care are lamele; cu lamele. /<fr. lamellé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LAMELÁT, -Ă adj. Compus din lamele; cu lamele. [Cf. fr. lamellé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LAMELÁT, -Ă adj. compus din lamele; dispus în straturi subțiri. (< fr. lamellé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LAMELÁT adj. v. lamelar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. sg. lamelátă, pl. lameláte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A LAMELÁ ~éz tranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LAMELÁ vb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operației de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LAMELÁ vb. tr. a prelucra un material în lamele (1). (< it. lamellare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lamelá vb., ind. prez. 1 sg. lameléz, 3 sg. și pl. lameleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink