opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAMELARE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

LAMELARE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

lamelare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: lamela] (Ind) 1 Operație de asamblare într-un bloc a mai multor lamele în scopul obținerii unor elemente de construcție mai mari sau mai rezistente Si: lamelație (1). 2 Prelucrare a unui material în lamele (1) Si: lamelație (2).

LAMELARE s.f. (Constr.) Operația de asamblare într-un bloc a mai multor lamele în scopul obținerii unor elemente de construcție mai mari sau mai rezistente; lamelație. [< lamela].

LAMELA, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

LAMELA, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

LAMELAR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

LAMELAR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

lamela vt [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: it lamellare] 1 A supune operației de lamelare (1). 2 (Teh) A prelucra un material în lamele (1).

lamelar, ~ă a [At: COBÎLCESCU, G. 15 / Pl: ~i, ~e / E: fr lamellaire] 1 Care are formă de lamele (1). 2 A cărui structură se prezintă sub formă de lamele (1). 3 Format din lamele (1).

LAMELAR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele. Minerale cu structură lamelară.

LAMELA vb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operației de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare].

LAMELAR, -Ă adj. Care se desface în lamele, cu structură în formă de lamele. [Cf. fr. lamellaire].

LAMELA vb. tr. a prelucra un material în lamele (1). (< it. lamellare)

LAMELAR, -Ă adj. cu structură în formă de lamele. (< fr. lamellaire)

A LAMELA ~ez tranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă

LAMELAR ~ă (~i, ~e) Care are formă de lamele. /<fr. lamellaire

*lamelár, -ă adj. (d. lamelă; fr. lamellaire). A căruĭ structură prezentă lame: corp lamelar, frîntură lamelară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lamelare s. f., g.-d. art. lamelării

lamela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lamelez, 3 lamelează; conj. prez. 1 sg. să lamelez, 3 să lameleze

lamelar adj. m., pl. lamelari; f. lamelară, pl. lamelare

*lamela (a ~) vb., ind. prez. 3 lamelează

lamelar adj. m., pl. lamelari; f. lamelară, pl. lamelare

lamela vb., ind. prez. 1 sg. lamelez, 3 sg. și pl. lamelează

lamelar adj. m., pl. lamelari; f. sg. lamelară, pl. lamelare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LAMELAR adj. lamelat, (rar) lamelos. (Structură ~.)

LAMELAR adj. lamelat, (rar) lamelos. (Structură ~.)

Intrare: lamelare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamelare
  • lamelarea
plural
  • lamelări
  • lamelările
genitiv-dativ singular
  • lamelări
  • lamelării
plural
  • lamelări
  • lamelărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: lamela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lamela
  • lamelare
  • lamelat
  • lamelatu‑
  • lamelând
  • lamelându‑
 singular plural
  • lamelează
  • lamelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lamelez
 (să)
  • lamelez
  • lamelam
  • lamelai
  • lamelasem
a II-a (tu)
  • lamelezi
 (să)
  • lamelezi
  • lamelai
  • lamelași
  • lamelaseși
a III-a (el, ea)
  • lamelează
 (să)
  • lameleze
  • lamela
  • lamelă
  • lamelase
plural I (noi)
  • lamelăm
 (să)
  • lamelăm
  • lamelam
  • lamelarăm
  • lamelaserăm
  • lamelasem
a II-a (voi)
  • lamelați
 (să)
  • lamelați
  • lamelați
  • lamelarăți
  • lamelaserăți
  • lamelaseți
a III-a (ei, ele)
  • lamelează
 (să)
  • lameleze
  • lamelau
  • lamelară
  • lamelaseră
Intrare: lamelar
lamelar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamelar
  • lamelarul
  • lamelaru‑
  • lamelară
  • lamelara
plural
  • lamelari
  • lamelarii
  • lamelare
  • lamelarele
genitiv-dativ singular
  • lamelar
  • lamelarului
  • lamelare
  • lamelarei
plural
  • lamelari
  • lamelarilor
  • lamelare
  • lamelarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lamelare, lamelărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a lamela. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: lamelație
etimologie:
  • vezi lamela DEX '09 DEX '98 DN

lamela, lamelezverb

  • 1. tehnică A prelucra un material în lamele. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • lamelă DEX '98 DEX '09

lamelar, lamelarăadjectiv

  • 1. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: lamelat lamelos
    • format_quote Minerale cu structură lamelară. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.