lalanghită sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) malangâtă, nalagâtă, nalangâtă, nalan~, nolangâtă / Pl: ~te / E: tc lalangha, ngr λαλαγγίδα] (Reg) Preparat de patiserie făcut din făină, ouă și lapte, uneori cu umplutură de brânză, care se prăjește (în foi subțiri) Vz clătită, gogoașă, plăcintă.

lalanghită f. Mold. un fel de clătite. [Turc. LALAGHIT].

lalanghítă, V. nalanghită.

nalangâtă sf vz lalanghită

nalănghită sf vz lalanghită

nalangîtă (est) și -ghítă (R. S.) f., pl. e (din maĭ vechĭu lalanghită, d. ngr. lalángi și -nghita, turc. lalagit și lalanga). Est. Un fel de prăjitură care se face din făină, lapte, oŭă, mere rase, scorțișoară și zahăr prăjite în unt, ceĭa ce-ĭ dă aspectu unuĭ șnițel. V. degețeĭ.

lalanghită (-te), s. f. – Un fel de uscățele. Ngr. λαλαγγίτα, din tc. lalagit (Șeineanu, II, 233; Lokotsch 1301; DAR). În Mold.

lalanghită s.f. (culin.; înv. și reg.) v. Clătită.