LAGÚM, lagumuri, s. n. (Înv.) Canal subteran; săpătură făcută sub pământ pentru a submina o construcție, o fortăreață, un pod. – Tc. lâğim.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

lagúm (lagấm), s.n. (înv.) mină, galerie sub pământ.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lagúm (lagúmuri) s. n. – Mină, galerie sau pasaj subteran. – Var. lagîm. Mr. lăgăme. Tc. lagum, lagim (Șeineanu, II, 232; Cihac, II, 589: Lokotsch 1288), cf. ngr. λαγούμι, alb. lagëm, bg. lagăm. Sec. XVII, înv. Lagoniță, s. f. (înv., depozit, boltă), pe care Cihac, II, 163, îl deriva din sl. lĕgalĭnica „sfert, pătrat”, este un simplu dim. de la lagum. – Der. lagumgiu, s. m. (înv., miner), din tc. lagumci.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink