OCHELÁRIȚĂ, ochelarițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori galbene și cu fructele în formă de ochelari (Biscutella laevigata). – Ochelari + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OCHELÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze lunguiețe și cu fructe în forma de ochelari. /ochelari + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OCHELÁRIȚĂ s. (BOT.; Biscutella laevigata) (reg.) chelărea, chelărel, ochelari (pl.).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ocheláriță s. f., g.-d. art. ocheláriței; pl. ochelárițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink