2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LACĂT, lacăte, s. n. Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge (unul prins în partea fixă și celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie închis). ◊ Expr. A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere. [Var.: (reg.) lăcată s. f., lăcat s. n.] – Din magh. lakat.
LACĂT, lacăte, s. n. Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge (unul prins în partea fixă și celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie închis). ◊ Expr. A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere. [Var.: (reg.) lăcată s. f., lăcat s. n.] – Din magh. lakat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
lacăt sn [ At: VARLAAM, C. 88 / V: (îrg) ~ă sf, lăcat, (reg) lăcăt, locat, locot / A și: ~căt / Pl: ~e, (reg) lăcate, lăcaturi; (rar, sm) ~ăți / E: mg lakat] 1 Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge, unul prins în partea fixă și altul în cea mobilă a obiectului care trebuie închis. 2 (Îlav) Sub ~ Încuiat. 3 (Pfm; îe) A ține sau a avea, a pune ~ la gură ori gurii sau, rar, a ține ~ul asupra gurii A-și impune tăcere. 4 (Îe) A pune sub ~ A încuia. 5 (Îe) A fi cheia și ~ul A fi elementul esențial, de prim ordin într-o problemă. 6 (Pop; îe) A ține sub trei ~e și șapte peceți sau a păstra cu nouă ~e A manifesta mare grijă pentru siguranța a ceva sau a cuiva. 7 (Reg; îe) A pune ~ pe ceva A pune stăpânire pe ceva. 8 (Îvr; îe) A-i pune ~ (cuiva) A obliga, a sili pe cineva să facă ceva. 9 (Fig) Obstacol. 10 (Reg) Capcană pentru prins pește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LACĂT, lacăte, s. n. Obiect de metal constînd dintr-un dispozitiv mecanic de încuiere și o toartă care trece prin două belciuge fixate în obiectul care trebuie închis. A închis ușa fără grabă, zornăind, lacătele. GALAN, Z. R. 361. Avea o ladă mare de Brașov, închisă cu trei lacăte. BASSARABESCU, V. 43. Ușile primăriei fură închise cu lacăte și cu drugi de fier pe din afară. BUJOR, S. 129. Descuie lacătul și coborî cele trei scări. DUNĂREANU, CH. 8. ◊ Expr. A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere. La gură să aibi lacăt și măsură. PANN, P. V. I 3. – Variante: (regional) lăcată (HOGAȘ, DR. II 28, NEGRUZZI, S. I 89) s. f., lăcat (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LACĂT ~e n. Dispozitiv de metal pentru încuierea unei uși, prevăzut cu o toartă care se trece prin două belciuge fixate la ușă. /<ung. lakat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂCAT s. n. v. lacăt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LĂCAT s. n. v. lacăt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCAT s. n. v. lacăt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCATĂ s. f. v. lacăt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LĂCATĂ s. f. v. lacăt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCATĂ s. f. v. lacăt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lacată sf vz lacăt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lacată sf [At: (a. 1640) PANAITESCU, O. Ț. 170/ A: nct / Pl: ? / E: slv лаката] (Îvr) Unitate de măsură a lungimii nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcat sn vz lacăt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcăt sn vz lacăt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locat sn vz lacăt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locot sn vz lacăt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lacát (Mold. sud) și lácăt (vest) n., pl. e, și lacátă (Mold. nord) f., pl. lăcățĭ (ung. lakat [de unde și sîrb. lokot, nsl. lókat. loket], d. it. lucchetto, care vine d. fr. loquet, rătez, clanță, dim. d. vfr. loc, engl. lock, lacat, ol. luiken, got. lukan, a încuĭa. Rut. [d. rom.] lakáta, ngr. [d. it. lukéton]). Încuĭetoare atîrnată de belcĭuge la o ușă și care se închide și se deschide cu ajutoru uneĭ cheĭ. A fi cheĭa și lacătu, a fi stăpîn care păstrează și împarte bunătățile (a avea pînea și cuțitu). A pune lacăt guriĭ, a-țĭ stăpîni vorba.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcátă, V. lacat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lacăt s. n., pl. lacăte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lacăt s. n., pl. lacăte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lacăt s. n., pl. lacăte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lacăt, pl. lacăte
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
lacăt, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
lacăt (lacăte), s. n. – Mecanism de închis cu toartă. – Var. (Trans., Mold.) lăcată. Mag. lakat (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), cf. sb., cr., slov. lokot, pus în legătură cu it. lucchetto (Berneker 729), fr. loquet. – Der. lăcătuș, s. m., din mag. lakatos, cf. rut. ljokotos; lăcătui, vb.; lăcătușerie, s. f.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LACĂT subst. 1. Lăcățea diiac (16 B III 255), cf. dim. lăcățel. 2. Lacatăș fam. (Buc) < magh. lakatos „lăcătuș”.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a descuia lacătul expr. (intl.) a da o spargere.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a păzi lacătul expr. (intl.) a supraveghea zona în care acționează un hoț pentru a evita ca acesta să fie surprins asupra faptului
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
a pune (cuiva) lacătul expr. (intl.) 1. a mitui (pe cineva). 2. a prinde (pe cineva) în capcană / în cursă. 3. a bate (pe cineva) până la leșin.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a ține lacătul /marginea expr. (intl.) a sta la pândă pentru a preveni apariția inopinată a unei persone nedorite.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cheia și lacătul expr. începutul și sfârșitul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lacăt, lacătesubstantiv neutru
- 1. Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge (unul prins în partea fixă și celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie închis). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A închis ușa fără grabă, zornăind lacătele. GALAN, Z. R. 361. DLRLC
- Avea o ladă mare de Brașov, închisă cu trei lacăte. BASSARABESCU, V. 43. DLRLC
- Ușile primăriei fură închise cu lacăte și cu drugi de fier pe din afară. BUJOR, S. 129. DLRLC
- Descuie lacătul și coborî cele trei scări. DUNĂREANU, CH. 8. DLRLC
- A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La gură să aibi lacăt și măsură. PANN, P. V. I 3. DLRLC
-
-
etimologie:
- lakat DEX '98 DEX '09