LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LACERÁT, -Ă adj. 1. (Liv.) Sfâșiat, rupt. 2. (Despre frunze, țesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform și neregulat. [Cf. fr. lacéré, lat. laceratus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

lacerát adj. m., pl. laceráți; f. sg. lacerátă, pl. laceráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LACERÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfâșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LACERÁ vb. tr. a sfâșia, a rupe în bucăți. (< fr. lacérer, lat. lacerare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lacerá vb., ind. prez. 1 sg. laceréz, 3 sg. și pl. lacereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink