LACERÁRE, lacerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lacera. – V. lacera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LACERÁRE s.f. Acțiunea de a lacera și rezultatul ei; lacerație. [< lacera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

laceráre s. f., g.-d. art. lacerării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LACERÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfâșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LACERÁ vb. tr. a sfâșia, a rupe în bucăți. (< fr. lacérer, lat. lacerare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lacerá vb., ind. prez. 1 sg. laceréz, 3 sg. și pl. lacereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink