SALCÂM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.

SALCÂM ~i m. Arbore cu tulpina înaltă, cu coroana rară, constând din ramuri spinoase, cu frunze compuse și flori albe sau galbene plăcut mirositoare, grupate în ciorchine. ~ galben. /<turc. salkim

salcâm s. m., pl. salcâmi

SALCÂM s. (BOT.) 1. (Robinia pseudacacia) (reg.) acățar, liliac, păsuiele (pl.), rug, vacație, lemn-alb, (Transilv.) acaț, (Ban.) băgrin, (Olt. și Munt.) dafin, (prin Transilv. și Ban.) pănar. 2. salcâm-galben = a) (Laburnum anagyroides) (reg.) bobițel, drob, grozamă, lemnul-bobului; b) (Cytisus nigricans) lemnul-bobului, (reg.) bobițel, drob, grozamă-mare; salcâm-japonez (Sophora japonica) = (rar) soforă, (pop.) salcâm-boieresc, (reg.) acație-boierească; salcâm-mic (Amorpha fructicosa) = (rar) amorfă.

SALCÂM s. v. glădiță, plătică.

LABURNUM Griseb., SALCÎM GALBEN, fam. Leguminosae. Gen originar din sudul Europei, 3 specii, arbori sau arbuști fin-alipit-păroși. Flori galbene dispuse în raceme lungi, pendente. Frunze trifoliate, prevăzute cu stipele, foliolele lungi pînă la 1 cm. Fruct, păstaie

Laburnum anagyroides Medik. (syn. L. vulgare Bercht. et Presl.; Cytisus laburnum L.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori melifere, lungi pînă la 2 cm, galbene, în raceme (lungi pînă la 30 cm), pendente. Fruct, păstaie pubescentă cu cîteva semințe mici. Frunze trifoliate (foliole eliptice, glabre pe partea superioară și pubescente pe cea inferioară) alterne, pețiolate. Arbust sau arbore mic, înalt pînă la 7 m, alipit-păros.