LABILITATE s. f. Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) Însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) Însușirea materiei vii de a-și modifica starea în funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. Labilität.

labilitate sf [At: CĂLINESCU, B. I. 150 / Pl: (rar) ~tăți / E: fr labilité, cf ger Labilität] 1 Instabilitate. 2 Comportament schimbător Si: nestatornicie. 3 (Fiz) Proprietate a unui sistem fizic de a fi în echilibru instabil. 4 (Blg) Proprietate a materiei vii de a reacționa și de a se adapta la mediu.

LABILITATE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) Însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) Însușirea materiei vii de a-și modifica starea de funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. Labilität.

LABILITATE s.f. Atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică. ♦ Însușirea de a fi labil; instabilitate. [Cf. fr. labilité].

LABILITATE s. f. 1. atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică. 2. (fig.) însușirea de a fi labil; instabilitate. 3. (biol.) însușire a materiei vii de a-și modifica starea în funcție de mai mulți factori. (< fr. labilité)

LABILITATE f. 1) Caracter labil. 2) Însușire a materiei vii de a-și modifica starea în funcție de anumiți factori. /<fr. labilité

labilitate s. f., g.-d. art. labilității

labilitate s. f., g.-d. art. labilității

labilitate s. f., g.-d. art. labilității

LABILITATE s. 1. (FIZ.) instabilitate. (~ a unui fenomen.) 2. (FIZIOL.) mobilitate funcțională.

LABILITATE s. v. inconsecventă, inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie.

LABILITATE s. (FIZIOL.) mobilitate funcțională.

labilitate s. v. INCONSECVENȚĂ. INCONSTANȚĂ. INSTABILITATE. NECONSECVENȚĂ. NECONSTANȚĂ. NESTABILITATE. NESTATORNICIE.