labializare sf [At: DR. II, 194 / P: ~bi-a~ / Pl: ~zări / E: labializa] (Lin) Pronunțare a unui sunet cu o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor.

LABIALIZARE s. f. Adăugare a unei articulații suplimentare de rotunjire a buzelor la articularea unei consoane ca pentru rostirea unui «u». Rotunjirea (labializarea) coboară tonul fundamental al consoanei și-i dă un timbru care amintește pe acela al lui «u». S.C.L. 1952, III 131. – Pronunțat: -bi-a-.

LABIALIZARE s.f. Adăugare a unei articulații suplimentare de rotunjire a buzelor la articularea unui sunet. [Pron. -bi-a-. / < labializa, cf. fr. labialisation].

labializa [At: DR. II, 194 / P: ~bi-a~ / Pzi: ~z'ez / E: fr labialiser] 1-2 vtr (Lin) A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. 3 vt A determina pronunțarea labială (2). corectat(ă)

LABIALIZA vb. I. tr., refl. A da unui sunet sau a face ca un sunet să aibă o articulație labială; a căpăta un caracter labial. [Pron. -bi-a-. / < fr. labialiser].

LABIALIZA vb. tr. a da unui sunet valoarea labială (pronunțându-l prin rotunjirea buzelor, ca în cazul vocalelor u sau o). (< fr. labialiser)

A SE LABIALIZA pers. 3 se ~ează intranz. (despre sunete) A deveni labial. /<fr. labialiser

A LABIALIZA ~ez tranz. (sunete) A face să se labializeze. /<fr. labialiser

!labializare (desp. -bi-a-) s. f., g.-d. art. labializării; pl. labializări

labializare (-bi-a-) s. f., g.-d. art. labializării

labializare s. f. (sil. -bi-a-), g.-d. art. labializării

labializa (a ~) (desp. -bi-a-) vb., ind. prez. 1 sg. labializez, 3 labializează; conj. prez. 1 sg. să labializez, 3 să labializeze

labializa (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 labializează

labializa vb. (sil. -bi-a-), ind. prez. 1 sg. labializez, 3 sg. și pl. labilizează

LABIALIZARE s. f. (< labializa < fr. labialiser, cf. fr. labialisation): pronunțare a unui sunet însoțit de o mișcare de rotunjire a buzelor. Astfel, în vorbirea regională cuvântul lac este pronunțat cu l. ușoară a consoanei finale c.