8 definiții pentru «lăstun»   declinări

LĂSTÚN, lăstuni, s. m. Pasăre migratoare mică, asemănătoare cu rândunica (Delichon urbica).Lăstun de apă (sau de mal) = pasăre migratoare cu penajul cenușiu-cafeniu pe spate și alb pe abdomen, care trăiește pe lângă ape (Riparia riparia).Expr. (Adverbial) A sta lăstun pe capul cuiva = a plictisi pe cineva, a se ține scai de cineva. [Var.: (pop.) lostún s. m.] – Din sl. lastunŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂSTÚN ~i m. Pasăre migratoare de talie mică, asemănătoare cu rândunica, dar cu coada mai puțin bifurcată și cu o pată albă pe ea. ◊ A sta ~ pe capul cuiva a deranja pe cineva (cu rugăminți insistente); a nu da pace cuiva. /<sl. lastunu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂSTÚN s. (ORNIT.) 1. (Delichon urbica) (reg.) rândunică. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) rândunea, rândunică-de-fereastră. 3. lăstun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) rândunică-de-apă, rândunică-de-lut, rândunică-de-pământ, rândunică-de pârâu, rândunică-de-ploaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lăstún (lăstúni), s. m. – Pasăre, Hirundo rustica. Sl. lastunŭ, lastuna (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 54; DAR; Tiktin), era numele unei specii de rîndunică, cf. sl. lastovica „rîndunică”, bg., rus. lastovica, sb., cr. lastavica, Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 287, credea că acest cuvînt ar fi dacic, cf. alb. loš (cf. și Philippide, II, 720).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lăstún s. m., pl. lăstúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂSTUN-MÁRE s. v. drepnea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂSTUN-NÉGRU s. v. drepnea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LĂSTÚN (‹ sl.) s. m. Specie de pasăre călătoare din ordinul paseriformelor, înrudită cu rândunica, dar mai mică și cu coada mai puțin despicată. ◊ L. de casă = pasăre călătoare cu penaj negru-lucios, iar pieptul și burta complet albe, având o lungime de c. 14 cm (Delichon urbica). Cuibărește adesea în colonii, lipindu-și cuibul sub streșini și cornișe; are o mare viteză de zbor (300 km/oră). ◊ L. de mal = pasăre de vară în România, lungă de c. 13 cm, cu penajul cafeniu-cenușiu pe partea dorsală, alb pe partea ventrală și cu o bandă cafenie transversală pe piept (Riparia riparia). Își construiește cuibul în maluri abrupte, săpând galerii adânci și constituind uneori colonii cu exemplare numeroase.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink