LĂSTĂRÍRE, lăstăriri, s. f. Acțiunea de a lăstări și rezultatul ei. – V. lăstări.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LĂSTĂRÍRE s. (BOT.) (pop.) odrăslire. (~ unei plante.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lăstăríre s. f., g.-d. art. lăstărírii; pl. lăstăríri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăți; fig. a încolți. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A LĂSTĂRÍ ~ésc 1. intranz. (despre plante) A da lăstari. 2. tranz. (plante) A curăța, îndepărtând lăstarii de prisos. /Din lăștar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LĂSTĂRÍ vb. (BOT.) (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a susiori. (Salcia ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lăstărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăstărésc, imperf. 3 sg. lăstăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăstăreáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LĂSTĂRÍRE (‹ lăstări) s. f. Proces de regenerare a unei plante, atunci când tulpina a fost ruptă, tăiată sau a degenerat. Se întâlnește mai ales la foioase și la numeroase erbacee.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink