opțiuni
  • info
2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

lăstărică sf vz lăstăraș

LĂSTĂRICĂ, lăstărele, s. f. Lăstăraș. Pe mînă-i rezemată, Ca floarea ce se pleacă pe lăstărica sa, Fiorița se gîndește. BOLINTINEANU, O. 203.

LĂSTĂRICĂ, lăstărele, s. f. Lăstăraș. – Din lăstar + suf. -ică.

LĂSTĂRAȘ, lăstărași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș.

lăstăraș sm [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) ~rică sf, (îvr) ~turaș / Pl: ~i, (pop, sn) ~e / E: lăstar1 + -aș] 1-8 (Șhp) Lăstar1 (1-4) (mic) Si: lăstărel (1-8), lăstăruț (1-8).

lăsturaș, ~ă a vz lăstăraș

LĂSTĂRAȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș.

LĂSTĂRAȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar. Se zări încolțind din pămînt un lăstăraș. ODOBESCU, S. III 290.

Ortografice DOOM

lăstăraș (pop.) s. m., pl. lăstărași

lăstăraș (pop.) s. m., pl. lăstărași

lăstăraș s. m., pl. lăstărași

Sinonime

LĂSTĂRICĂ s. v. lăstăraș.

lăstărică s.f. (bot.; pop.) v. Lăstăraș. Lăstărel.

LĂSTĂRICĂ s. (BOT.) lăstăraș, lăstărel.

LĂSTĂRAȘ s. (BOT.) lăstărel, lăstărică.

lăstăraș s.m. (bot.) lăstărel, <pop.> lăstărică, lăstăruț.

LĂSTĂRAȘ s. (BOT.) lăstărel, lăstărică.

Intrare: lăstărică
lăstărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstărică
  • lăstărica
plural
  • lăstărele
  • lăstărelele
genitiv-dativ singular
  • lăstărele
  • lăstărelei
plural
  • lăstărele
  • lăstărelelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: lăstăraș
lăstăraș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstăraș
  • lăstărașul
  • lăstărașu‑
plural
  • lăstărași
  • lăstărașii
genitiv-dativ singular
  • lăstăraș
  • lăstărașului
plural
  • lăstărași
  • lăstărașilor
vocativ singular —
plural —
lăstăraș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstăraș
  • lăstărașul
  • lăstărașu‑
plural
  • lăstărașe
  • lăstărașele
genitiv-dativ singular
  • lăstăraș
  • lăstărașului
plural
  • lăstărașe
  • lăstărașelor
vocativ singular —
plural —
lăstărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstărică
  • lăstărica
plural
  • lăstărele
  • lăstărelele
genitiv-dativ singular
  • lăstărele
  • lăstărelei
plural
  • lăstărele
  • lăstărelelor
vocativ singular —
plural —
lăsturaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăstărică, lăstărelesubstantiv feminin

  • 1. Lăstăraș, lăstărel. DLRLC
    sinonime: lăstăraș lăstărel
    • format_quote Pe mînă-i rezemată, Ca floarea ce se pleacă pe lăstărica sa, Fiorița se gîndește. BOLINTINEANU, O. 203. DLRLC
etimologie:
  • lăstar + -ică. DLRM

lăstăraș, lăstărașisubstantiv masculin

  • 1. popular Diminutiv al lui lăstar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lăstărel lăstărică
    • format_quote Se zări încolțind din pămînt un lăstăraș. ODOBESCU, S. III 290. DLRLC
etimologie:
  • Lăstar + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.