LĂÓR s. n. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

lăór (-ri), s. m. – Fuior de in sau de cînepă. – Var. lior. Origine îndoielnică. După Tiktin și Scriban din lat. liber (bot.), tratat ca febris › fior, cf. REW 5011.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lăór s. n., pl. lăóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink