LĂNCIÉR, lăncieri, s. m. Soldat din vechea cavalerie a unor țări, care era înarmat cu lance. [Pr.: -ci-er. – Var.: lăncér s. m.] – Din fr. lancier (după lance).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂNCIÉR s. v. sulițaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lănciér s. m. (sil. -ci-er), pl. lănciéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink