LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂNȚIȘÓR ~oáre n. Lanț mic din metal prețios, folosit ca podoabă. /lanț + suf. ~ișor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂNȚIȘÓR s. (reg.) lanțug, lănțuș, lănțușel, lănțușor. (Un ~ de aur.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lănțișór s. n., pl. lănțișoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink