24 de definiții pentru lăicer / lăvicer

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂICER, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-.Var.: lăvicer s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.

LĂICER, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-.Var.: lăvicer s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.

lăicer sn [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 233 / V: (reg) lai~, lavi~, lăcer, lăvi~, (îrg) lăviceriu, lei~, levi~ / Pl: ~e / E: leviță + -ar] 1 (Reg) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc lavițele și pereții. 2 (Pex) Orice fel de covor țărănesc Si: (reg) scoruș. Vz scoarță.

LĂICER, lăicere, s. n. (Mold.) Scoarță îngustă de lînă colorată, țesută cu dungi sau alesături, cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. Șoprul... avea acum pardoseală de lăicere peste pereții de stuf dinspre răsărit și miazănoapte. SADOVEANU, P. M. 253. Întinse lăicer nou pe laviță. C. PETRESCU, Î. II 161. Lînuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere. CREANGĂ, A. 97. Jos, pe iarbă, stau întinse lăicere înflorite. BELDICEANU, P. 53. – Pronunțat: lă-i-. - Variantă: lăvicer (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 14, VLAHUȚĂ, N. 10) s. n.

LĂICER ~e n. Covor țărănesc de lână, lung și îngust, țesut, de obicei, în dungi, care se așterne pe jos sau se pune pe pereți. [Var. lavicer] /la [v]iță + suf. ~ar

lăicer n. covor țărănesc îngust și lung: lânuri pentru scoarțe și lăicere CR. [V. laiță].

LĂVICER s. n. v. lăicer.

leicer[1] sm vz lăicer corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

lăvicér și lăĭcér n., pl. e (d. laviță). Țol de întins pe pat orĭ pe o ladă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăicer (lă-i-)/lăvicer (reg.) s. n., pl. lăicere/lăvicere

lăicer s. n., (sil. lă-i-)/lăvicer pl. lăicere/ lăvicere

!lăvicer (reg.) s. n., pl. lăvicere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂICER s. v. cergă, covor, cuvertură, învelitoare, pătură, scoarță, velință.

lăicer s. v. CERGĂ. COVOR. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. SCOARȚĂ. VELINȚĂ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LĂICÉR (LĂVICÉR) (< la(v)iță) s. n. (Reg.) Scoarță țărănească de lână, lungă și îngustă, ornamentată mai ales liniar, prin alternarea dungilor subțiri cu cele late, în două-trei tonuri de culoare; folosită mai ales în Moldova pentru a acoperi lavițele, pereții sau dușumelele.

Intrare: lăicer / lăvicer
  • silabație: lă-i-cer info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăicer
  • lăicerul
  • lăiceru‑
plural
  • lăicere
  • lăicerele
genitiv-dativ singular
  • lăicer
  • lăicerului
plural
  • lăicere
  • lăicerelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăvicer
  • lăvicerul
  • lăviceru‑
plural
  • lăvicere
  • lăvicerele
genitiv-dativ singular
  • lăvicer
  • lăvicerului
plural
  • lăvicere
  • lăvicerelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laicer
  • laicerul
plural
  • laicere
  • laicerele
genitiv-dativ singular
  • laicer
  • laicerului
plural
  • laicere
  • laicerelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lavicer
  • lavicerul
plural
  • lavicere
  • lavicerele
genitiv-dativ singular
  • lavicer
  • lavicerului
plural
  • lavicere
  • lavicerelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcer
  • lăcerul
plural
  • lăcere
  • lăcerele
genitiv-dativ singular
  • lăcer
  • lăcerului
plural
  • lăcere
  • lăcerelor
vocativ singular
plural
lăviceriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăviceriu
  • lăviceriul
plural
  • lăvicerii
  • lăviceriile
genitiv-dativ singular
  • lăviceriu
  • lăviceriului
plural
  • lăvicerii
  • lăviceriilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leicer
  • leicerul
plural
  • leicere
  • leicerele
genitiv-dativ singular
  • leicer
  • leicerului
plural
  • leicere
  • leicerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăicer, lăicere / lăvicer, lăviceresubstantiv neutru

  • 1. regional Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: lăiceraș
    • format_quote Șoprul... avea acum pardoseală de lăicere peste pereții de stuf dinspre răsărit și miazănoapte. SADOVEANU, P. M. 253. DLRLC
    • format_quote Întinse lăicer nou pe laviță. C. PETRESCU, Î. II 161. DLRLC
    • format_quote Lînuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere. CREANGĂ, A. 97. DLRLC
    • format_quote Jos, pe iarbă, stau întinse lăicere înflorite. BELDICEANU, P. 53. DLRLC
etimologie:
  • La(v)iță + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.