LĂIBĂRÁC, lăibărace, s. n. (Reg.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂIBĂRÁC s. v. laibăr, mintean, surtuc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lăibărác s. n., pl. lăibăráce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink