lăduncă sf [At: M. COSTIN, O. 63 / V: (reg) led~ / Pl: ~nce, ~nci / E: rs ладунка, лядунка,pn ladunek, ger Ladung] (Îrg) 1-2 Cartușieră. 3 (Îvr) Teacă în care se află sămânța unor plante. 4 (Sst) Cutie folosită în cizmărie.

lădúncă și le- f., pl. ĭ (rus. ladúnka și lĕadúnka [de unde și turc. ladingha], d. germ. ladung, încărcătură. V. ladă). Lădiță de cizmar (Unde?)[1]. Cartușieră, ornament (acoperit c’o placă aurită și atîrnat de o lentă tot aurită) pe care, la paradă orĭ cînd îs de serviciŭ, îl poartă pe umăru stîng ofițeriĭ de cavalerie, de artilerie și ceĭ sanitarĭ, ĭar de la 1932 toțĭ ofițeriĭ.

LĂDUNCĂ s. v. cartușieră.

lăduncă s.f. (milit.; înv. și reg.) v. Cartușieră.

lăduncă s. v. CARTUȘIERĂ.

LĂDUNCĂ s.f. (Mold.) Cartușieră. Dărăbanii foarte îmbrăcați bine . . . cu table de argint la șolduri pre lădunci. M. COSTIN; cf. NECULCE. Etimologie: rus. ladunka (< germ. Ladung). Cf. l o d i n g.

lăduncă, lădunci, s.f. (reg.) 1. lădiță de cizmar. 2. cartușieră.