2 intrări
17 definiții
- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (6)
- argou (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
LĂCUIRE, lăcuiri, s. f. Acțiunea de a lăcui și rezultatul ei. – V. lăcui.
LĂCUIRE, lăcuiri, s. f. Acțiunea de a lăcui și rezultatul ei. – V. lăcui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: lăcui1] Aplicare a unui strat de lac2 pe suprafața unui obiect Si: lăcuit1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcui1 vt [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758 / Pzi: ~esc / E: lac2 + -ui] 1 A aplica un strat de lac2 pe suprafața unui obiect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A vopsi cu lac. Alții îl cară [materialul] mai departe, pentru a fi turnat în tipare, modelat, uscat, lăcuit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LĂCUI ~iesc tranz. (obiecte, materiale) A acoperi cu lac; a da cu lac (în scop protector sau/și decorativ). /lac + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) lăcuĭésc v. tr. Daŭ (acoper) cu lac: pele lăcuită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
lăcuire (acoperire cu lac) s. f., g.-d. art. lăcuirii; pl. lăcuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăcuire s. f., g.-d. art. lăcuirii; pl. lăcuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăcuire s. f., g.-d. art. lăcuirii; pl. lăcuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăcui (a ~) (a da cu lac) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, 3 sg. lăcuiește, imperf. 1 lăcuiam; conj. prez. 1 sg. să lăcuiesc, 3 să lăcuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, imperf. 3 sg. lăcuia; conj. prez. 3 să lăcuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, imperf. 3 sg. lăcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
lăcui, lăcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a bate.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
lăcuire s.f. lăcuit1. Trebuie o nouă lăcuire pentru mobila din sufragerie.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
lăcui vb. IV. tr. I (compl. indică mobilier, picturi în ulei etc.) a vernisa. Au lăcuit mobila din sufragerie pentru a-i da luciu. A lăcuit câteva picturi pentru a proteja culorile și a le da strălucire. II (arg.) 1 (compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi. 2 (jur.; compl. indică oameni) v. Aresta1. Deține. Încarcera. Închide. Întemnița. Reține.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
lăcuí, lăcuiesc, v.i. (dial.) A locui: „Leacu meu e pă vârvuri, / Lăcuiește-n decunguri” (Papahagi, 1925: 187). – Din magh. lakni „după loc” (Cihac, după DER); var. a lui locui (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
lăcuire, lăcuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a lăcui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- lăcui DEX '98 DEX '09
lăcui, lăcuiescverb
-
- Alții îl cară [materialul] mai departe, pentru a fi turnat în tipare, modelat, uscat, lăcuit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758. DLRLC
-
etimologie:
- Lac + -ui. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.