LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. Var.: lácoviște s. f.] – Cf. bg., scr. lokva „băltoacă”.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lăcovíște, lăcovíști, s.f. (reg.) 1. loc cu apă, apăraie. 2. o leasă de pescuit.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lăcovíște/lacovíște s. f., g.-d. art. lăcovíștii/ lacovíștii; pl. lăcovíști/lacovíști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LĂCOVÍȘTE (LÁCOVIȘTE) (‹ lac1) s. f. Sol format pe terenuri cu exces de apă (stagnată la mică adâncime), situat frecvent în lunci, depresiuni etc.; folosit pentru cultură după eliminarea excesului de apă, este foarte fertil.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink