2 intrări
16 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂCĂTUȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.
LĂCĂTUȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
lăcătuș sm [At: DEX / Pl: ~i / E: mg lakatos] 1 Lucrător care confecționează lacăte, chei etc. 2 Muncitor care realizează operații de decupare, de ajustare sau de asamblare a pieselor mecanice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCĂTUȘ, lăcătuși, s. m. Meșter fierar sau mecanic care face sau repară lacăte, broaște, încuietori, chei etc. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. ♦ Lucrător calificat care efectuează operații de asamblare sau de ajustare a pieselor metalice.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCĂTUȘ ~i m. 1) Meșter care face sau repară lacăte și alte obiecte metalice. 2) Muncitor specializat în ajustarea, asamblarea și repararea unor piese metalice la mașini. /<ung. lakatos
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăcătuș m. meșter de lacăte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lăcătúș m. (ung. lakatos, de unde și rut. lokotóš). Acela care știe să facă lacăte, broaște, balamale ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcătuș-garaj s. m. 1977 Lucrător specializat în lucrări de lăcătușerie auto v. desfacere-transport (din lăcătuș [de] garaj)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăcătuș-montator s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare ◊ „Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...]” Sc. 17 XI 63 p. 1 (din lăcătuș + montator)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăcătuș-sculer s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor ◊ „P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice.” Sc. 3 III 62 p. 4 (din lăcătuș + sculer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăcătuș-sudor s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură ◊ „Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare.” I.B. 20 VI 61 p. 4 (din lăcătuș + sudor)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lăcătuș s. m., pl. lăcătuși
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăcătuș s. m., pl. lăcătuși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăcătuș s. m., pl. lăcătuși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂCĂTUȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂCĂTUȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LĂCĂTUȘU, Constantin (n. 1961, Piatra-Neamț), alpinist român. Primul român care a urcat pe vf. Everest (1995); a escaladat și vf. Broad Peak de 8.047 m (1992). Ascensiuni pe Kilimanjaro, Aconcagua, McKinley. Trofeul „Fair-play” (1994) al Comitetului Olimpic Român pentru participarea la acțiuni de salvare în Himalaya.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
lăcătuș, lăcătușisubstantiv masculin
- 1. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șloagăr
- Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. DLRLC
-
etimologie:
- lakatos DEX '98 DEX '09
lăcătuș-sudor, lăcătuși-sudorisubstantiv masculin
- 1. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură. DCR2
- Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare. I.B. 20 VI 61 p. 4. DCR2
-
etimologie:
- (1.) lăcătuș + sudor DCR2