7 definiții pentru kronprinz
Explicative DEX
KRONPRINZ s. m. (În trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. [Pr.: -prinț] – Cuv. germ.
KRONPRINZ s. m. (În trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. [Pr.: -prinț] – Cuv. germ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de catalin_caba
- acțiuni
kronprinz sm [At: DN3 / P: ~prinț / Pl: ~i / E: ger Kronprinz] 1 (În trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) 2 Titlu purtat de moștenitorul tronului. 3 Persoană care avea acest titlu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
KRONPRINZ s.m. (Ist.) Titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac; persoană care purta acest titlu. [Pron. cronprinț. [< germ. Kronprinz].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
KRONPRINZ [-PRINȚ] s. m. titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac. (< germ. Kronprinz)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
!Kronprinz (germ.) [z pron. ț] s. m. de clarificat
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
kronprinz (germ.) [z pron. ț] s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
kronprinz s. m. [z pron. ț]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: kronprinț
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
kronprinzsubstantiv masculin
- 1. (În trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.