KOINÉ s. f. (Lingv.) Variantă lingvistică ce servește comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite; limbă comună (b). – Din fr. koiné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de catalin_caba | Semnalează o greșeală | Permalink

KOINÉ s.n. v. coine.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

KOINÉ s. f. / s. n. limbă comună grecească, formată din sec. IV-III a. Chr. pe baza dialectului atic. ◊ (astăzi) limbă comună, supralocală. (< fr., gr. koiné)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

koiné s. f. / s. n. (sil. koi-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

KOINÉ (‹ fr.; gr. koinê dialectos „limbă comună”) s. f. (LINGV.) 1. Dialect atic incluzând elemente ioniene, care a devenit limba comună a întregii lumi grecești în epoca elenistică și romană. 2. Variantă lingvistică ce servește comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink