knock-down s.n. (anglicism; sport) Situație în care boxerul trântit la podea se ridică înainte ca arbitrul să numere până la 10 ◊ „«Recordul» knock-down-urilor într-un meci de box rezistă din 1950.” I.B. 10 VII 82 p. 5 [pron. cnoc-dáun] (cf. fr. knock-down; PR 1933)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink