6 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

Klein (Samuel) m. sau Micul, călugăr ardelean, autorul (1780) primelor Elemente de gramatică românească (1745-1806).

KLEIN [klain], Christian Felix (1849-1925), matematician german. Prof. univ. la Erlangen, Leipzig și Göttingen. Contribuții la teoria ecuațiilor algebrice, a funcțiilor hipereliptice, prin utilizarea teoriei grupurilor. În geometrie a introdus o concepție nouă, prin studierea grupurilor de transformări („Programul de la Erlangen”). A condus lucrările de elaborare a „Enciclopediei științelor matematice și a aplicațiilor lor”. Autor al sticlei K. M. de onoare al Acad. Române (1913).

KLEIN [klain], Lawrence Robert (n. 1920), economist american. Contribuții importante în econometrie și în domeniul constituirii modelelor de previziune economică („Revoluția keynesiană”). Premiul Nobel pentru economie (1960).

KLEIN [klain], Melanie (1882-1960), psihanalistă britanică de origine austriacă. A dezvoltat teoriile freudiene mai ales cele privitoare la psihanaliza copilului din primul an de viață („Psihanaliza copiilor”, „Dorință și recunoștință”). Terapeutica sa, bazată pe posibilitatea jocului, susține importanța mecanismelor de protecție și introspecție în procesul de identificare a sinelului.

KLEIN [klain], Yves (1928-1962), pictor francez. Spirit vizionar, încearcă, prin lucrările sale, o comunicare directă cu energiile cosmice. Tablouri monocrome (în bleu sau realizate cu foiță de aur) se vor episoade ale unui discurs profetic. Adept al curentului neorealist („Victoria de la Samotrace”). A teoretizat utilizarea culorii pure ca o soluție pentru instituirea unui simbolism universal („Depășirea problematicii artei”).

Inochentie Micu (Klein) (1692-1768), episcop greco-catolic de Alba-Iulia, n. la Sadu, jud. Sibiu, militant pentru obținerea și respectarea drepturilor clericilor români care se uniseră cu Roma, deschizătorul luptelor politice ale românilor din Transilvania. În urma numeroaselor petiții și memorii, a devenit indezirabil guvernanților și în 1744 a fost chemat la Viena să se disculpe de acuzațiile ce i se aduceau. De aici a plecat pe ascuns la Roma spre a cere sprijinul papei, sprijin pe care nu l-a obținut. În 1751 a fost silit să renunțe la scaunul de episcop și a murit ca un mucenic după crunte suferințe. Este îngropat la Roma.