KIÉF s.n. Stare de repaus absolut (la orientali). [Pron. ki-ef. / < fr. kief].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

KIÉF s.n. 1. Repaus absolut, în mijlocul zilei, la orientali. 2. Stare de beatitudine. (din fr. kief < ar. maghrebian kayf = plăcere, sănătate, stare de satisfacție deplină; bucurie; stare de veselie provocată de hașiș; hașiș > tc. keyif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink