kasher ai, av vz cușer

kasher [kaʃer] adj.invar. v. cușer.

KASHER adj. invar., adv. (Liv.; mai ales despre alimente) Pur, curat, potrivit ritualurilor mozaice; (pop., fam.) cușer. [Pron. kașer. / < fr., it., engl. kasher < cuv. ebraic].

KASHER /CA-ȘER/ adj. inv., adv. (despre alimente) pur, curat, potrivit ritualurilor mozaice. (< fr. kasher)

CUȘER adj. invar. (Despre mâncăruri și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦ Fig. (Fam.) Foarte bun, excelent. – Cf. ebr. kâscher „curat, ritual”.

coșer², ~ă a vz cușer

cușăr a vz cușer corectat(ă)

cușer, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1537 / V: ~șăr, coșăr, cușe / E: eb kâscher] 1 (D. mâncăruri și băuturi; în practica religiei mozaice; îoc trif) Pregătit după ritual. 2 (Rar) Curat. 3 (Fam) Lefter. 4 (Fam; fig) Foarte bun.

CUȘER adj. invar. (Despre mâncări și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦ Fig. (Fam.) Foarte bun, excelent. – Cf. ebr. kâscher „curat, ritual”.

CUȘER adj. invar. (Despre mîncări și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦ Fig. (Fam.) Foarte bun, așa cum trebuie. – Ebr. kâscher.

CUȘER adj. invar. (despre mâncăruri, la mozaici) Care este pregătit conform prescripțiilor ritualului. /<ebr. kâscher

cúșer adj. fix (cuv. jidănesc). Carne cușer (la Jidanĭ), carne bună de mîncat. V. trif.

cușer adj. invar. (produse ~)

cușer adj. invar.

cușer adj. invar.

cușer adj. – 1. (Aliment) pregătit după ritual conform prescripțiilor religiei mozaice. – 2. Curat, autentic, pur. Ebr. kāšer.

cușer, -ă, adj. (înv.) 1. curat, gătit după ritual evreiesc. 2. fără bani, lefter.

cóșer, adj. v. cușer.

cúșer, (cușăr, coșer), adj. 1. Mâncare preparată și consumată în conformitate cu Halakha (legea evreiască). 2. Însușire pe care trebuie s-o aibă mâncarea permisă evreilor, după prescripțiile religioase; curat, nespurcat; pregătit după ritual. 3. (fig. și fam.) Așa cum trebuie. ■ Cuvântul a rămas în limbajul local cu sensul de „curat, drept, cinstit”, în expr. nu-i lucru cușer. – Cf. ebr. kâscher „curat, ritual” (DER, DEX, MDA).

cușer, (cușăr, coșer), adj. – Însușire pe care trebuie s-o aibă mâncarea permisă evreilor, după prescripțiile religioase; curat, nespurcat; pregătit după ritual. ♦ (fig. și fam.) Așa cum trebuie. Cuvântul a rămas în limbajul local cu sensul de „curat, drept, cinstit”, în expr. nu-i lucru cușer. – Cf. ebr. kâscher „curat, ritual” (DER, DEX, MDA).

cușer, (cușăr, coșer), adj. – (ref. la alimente) Curat, nespurcat; pregătit după ritual.(fig. și fam.) Așa cum trebuie. Cuvântul a rămas în limbajul local cu sensul de „curat, drept, cinstit”, în expr. nu-i lucru cușer. – Cf. ebr. kâscher „curat, ritual”.