KARAÓKE (cuv. japonez) subst. inv., manieră de divertisment muzical, individual sau colectiv, care constă în a cânta pe un fond muzical înregistrat.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
KARAÓKE subst. invar. Manieră de divertisment muzical, individual sau colectiv, care constă în a cânta în public cu ajutorul unui aparat care afișează cuvintele, pe un fond muzical înregistrat. – Din jap. kara „vid“ + oke „orchestrație“.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Sursa: Ilie Barangă, Cristina-Diana Neculai, „Dicționar explicativ școlar”, Editura Carminis, Pitești, 2008. -
gall