KARA, Marea ~, mare în S Oc. Înghețat, între țărmul Asiei și ins. Novaia Zemlea, Franz Joseph și Severnaia Zemlea, 883 mii km2. Ad. medie: 118 m; ad. max. 620 m. Comunică cu M. Barents prin str. Kara, iar cu M. Laptev prin str. Vilkițki. Țărmuri joase cu golfuri și estuare. Acoperită cu ghețuri. În ea se varsă Obi și Enisei. Port pr.: Dikson.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
KARA IFLAK sau KARA VLAH („țara românilor negri”), denumire a Țării Românești în vechile izvoare orientale.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
KARA KOIUNLI („Cei cu oile negre”), federație de triburi turkmene, întemeiată de o facțiune a triburilor turcilor oguzi, condusă de Bairam Hogea (sec. 14), care, în perioada de maximă expansiune, s-a extins pe un teritoriu ce cuprindea părți din actualele state Iran, Iraq, Turcia, Turkmenistan, Armenia și Azerbaidjan; acea capitala la Tabriz.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
KARA MUSTAFA-PAȘA (MAKTUL MUSTAFA) (1634-1683), mare vizir al Imp. Otoman (1676-1683). A condus armata turcă la asediul Vienei (iul.-sept. 1683), unde a fost înfrânt de armata polono-germană, condusă de Jan Sobieski și Carol de Lorena. Decapitat din ordinul sultanului Mehmed IV.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
KÁRE subst. pl. Formă negativă de relief nivo-glaciar (rezultată prin acțiunea zăpezii și a gheții), cu aspect de nișă, cu fundul plat sau concav.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink