KANTIAN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filosofiei lui Kant, privitor la această filosofie. 2. S. m. Adept al filosofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien.

kantian, ~ă [At: DN³ / P: ~ti-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr kantien] 1-2 a Care aparține (lui Kant sau) filozofiei acestuia. 3-4 a Caracteristic (lui Kant sau) filozofiei acestuia. 5-6 a În felul (lui Kant sau al) filozofiei acestuia. 7 smf Adept al filozofiei lui Kant. 8 a Propriu discipolilor lui Kant.

kantian, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Adept al kantianismului. 2 adj. Care aparține (filosofiei) lui Kant sau kantienilor, referitor la (filosofia lui) Kant sau la kantieni. • sil. -ti-an. pl. -ieni, -iene. /< fr. kantien; cf. nm. pr. Immanuel Kant, filosof german, unul dintre întemeietorii idealismului clasic german.

KANTIAN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filozofiei lui Kant, privitor la această filozofie. 2. S. m. Adept al filozofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien.

KANTIAN, -Ă, kantieni, -e, adj. Care se referă la filozofia idealistă a lui Kant. – Pronunțat: -ti-an.

KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj. Care se referă la filozofia idealistă a lui Kant [Pr.: -ti-an] – Fr. kantien.

KANTIAN, -Ă adj. Referitor la kantianism. // s.m. și f. Adept al kantianismului. [Pron. -ti-an. / cf. fr. kantien, it. kantiano].

KANTIAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al kantianismului. (< fr. kantien)

KANTIAN² ~eni m. Adept al kantianismului. /< fr. kantien

KANTIAN¹ ~ană (~eni, ~ene) Care ține de kantianism; propriu kantianismului. [Sil. -ti-an] /< fr. kantien

*kantián, -ă adj. Care se referă la filosofia luĭ Kant (sec. XVIII). Subst. Adept al luĭ Kant.

kantian (desp. -ti-an) adj. m., s. m., pl. kantieni (desp. -ti-eni); adj. f., s. f. kantiană, pl. kantiene

kantian (-ti-an) adj. m., s. m., pl. kantieni (-ti-eni); adj. f., s. f. kantiană, pl. kantiene

kantian adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. kantieni (sil. -ti-eni); f. sg. kantiană, pl. kantiene