3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALMUC, -Ă, s. m. și f., adj. v. kalmâc.

KALMÂC, -Ă, kalmâci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de rasă mongolă răspândită în Rusia, Mongolia și nord-vestul Chinei, stabilită în sec. XVII în regiunea de la vărsarea Volgăi; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Kalmâkia sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Republicii Kalmâkia sau kalmâcilor (1), privitor la Kalmâkia sau la kalmâci. ♦ (Substantivat, f.) Limba kalmâcă. [Var.: calmuc, -ă s. m. și f., adj.] – Din rus. kalmyk. Cf. fr. Kalmouk.

calmuc, ~ă [At: BRĂESCU, V. 35 / Pl: ~uci, ~uce / E: rs калмук] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce din fosta U. R. S. S. Si: calmucesc (1-2). 3-4 a Care aparține Regiunii Calmuce sau populației Si: calmucesc (3-4). 5-6 a Privitor la Regiunea Calmucă sau la populația ei Si: calmucesc (5-6). 7 a Care provine din Regiunea Calmucă Si: calmucesc (3). 8 a Specific calmucilor (1). 9 a De calmuci (1). 10 sf Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci (1).

CALMUC, -Ă, calmuci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce. 2. Adj. Care aparține Regiunii Calmuce și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei; calmucesc.3. S. f. Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci. – Din rus. kalmyk.

KALMÂC, -Ă s. m. și f. v. calmuc.

CALMUC, -Ă, calmuci, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. Uitați-vă; aiștia-s calmuci. CAMILAR, N. II 343.

CALMUC, -Ă, calmuci, -ce adj., ș. m. și f. 1. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. – Rus kalmyk.

calmúc, -ă adj. (d. Calmucĭ, un fel de Mongolĭ). Mold. Foarte mîncăcĭos, vorace. V. tătar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

kalmâ (limbă) (rus.) s. f., g.-d. art. kalmâcei

kalmâ (limbă). s. f., g.-d. art. kalmâcei

calmuc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmuci; adj. f., s. f. calmu, pl. calmuce

kalmâc (rus.) adj. m., s. m., pl. kalmâci; adj. f., s. f. kalmâ, pl. kalmâce

calmuc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmuci; adj. f., s. f. calmucă, pl. calmuce

kalmâc adj. m., s. m., pl. kalmâci; adj., f., s. f. kalmâcă, pl. kalmâce

calmuc s. m., adj. m., pl. calmuci; f. sg. calmucă, g.-d. art. calmucei; pl. calmuce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALMUC adj. (rar) calmucesc. (Populație ~.)

CALMUC adj. (rar) calmucesc. (Populație ~.)

Intrare: kalmâcă
kalmâcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: kalmâc / calmuc (adj.)
kalmâc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kalmâc
  • kalmâcul
  • kalmâcu‑
  • kalmâ
  • kalmâca
plural
  • kalmâci
  • kalmâcii
  • kalmâce
  • kalmâcele
genitiv-dativ singular
  • kalmâc
  • kalmâcului
  • kalmâce
  • kalmâcei
plural
  • kalmâci
  • kalmâcilor
  • kalmâce
  • kalmâcelor
vocativ singular
plural
calmuc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calmuc
  • calmucul
  • calmucu‑
  • calmu
  • calmuca
plural
  • calmuci
  • calmucii
  • calmuce
  • calmucele
genitiv-dativ singular
  • calmuc
  • calmucului
  • calmuce
  • calmucei
plural
  • calmuci
  • calmucilor
  • calmuce
  • calmucelor
vocativ singular
plural
Intrare: kalmâcă / calmucă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kalmâ
  • kalmâca
plural
  • kalmâce
  • kalmâcele
genitiv-dativ singular
  • kalmâce
  • kalmâcei
plural
  • kalmâce
  • kalmâcelor
vocativ singular
  • kalmâ
  • kalmâco
plural
  • kalmâcelor
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calmu
  • calmuca
plural
  • calmuce
  • calmucele
genitiv-dativ singular
  • calmuce
  • calmucei
plural
  • calmuce
  • calmucelor
vocativ singular
  • calmu
  • calmuco
plural
  • calmucelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

kalmâc, kalmâ / calmuc, calmuadjectiv

etimologie:

kalmâc, kalmâci / calmuc, calmucisubstantiv masculin
kalmâ, kalmâce / calmu, calmucesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Populație de rasă mongolă răspândită în Rusia, Mongolia și nord-vestul Chinei, stabilită în secolul XVII în regiunea de la vărsarea Volgăi. DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din această populație. DEX '09
  • 2. Persoană care face parte din populația Republicii Kalmâkia sau este originară de acolo. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Uitați-vă; aiștia-s calmuci. CAMILAR, N. II 343. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.