k m. A un-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. În limba lat., la început, se întrebuința îld. C, ĭar C îld. G. Pe urmă, cînd C s’a întrebuințat îld. K și s’a introdus și G, a rămas K numaĭ în cîteva prescurtărĭ. În limba rom. se întrebuințează numaĭ în cuv. străine, și tot așa e și în cele-lalte limbĭ romanice. În ainte de E și I, Româniĭ și Italieniĭ o înlocuĭesc cu CH: rom. cheĭe, it. chiave.