2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

jăpcănire sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: jep~ / Pl: ~ri / E: jăpcăni] (Înv) Jefuire (3).

jăpcăni vt [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: jep~ / Pzi: ~nesc / E: japcă] (Reg) A jefui (3).

jepcăni vt vz jăpcăni

jepcănire sf vz jăpcănire

JĂPCĂNI, JEPCĂNI (-ănesc) vb. tr. A lua cu japca, a jefui: cu cît jepcănesc mai mult averea politică (jip.) [jăpcan].

jăpcănì v. a lua cu japca.

jăpcănésc v. tr. (d. jăpcan). Sud. Rar. Iaŭ cu japca, jăcmănesc.

Sinonime

jăpcănire s.f. (reg.) v. Extorcare. Jecmăneală. Jecmănire. Jefuire.

JĂPCĂNI vb. v. jecmăni, jefui.

jăpcăni vb. IV. tr. (reg.; compl. indică oameni) v. Extorca. Jecmăni. Jefui.

jăpcăni vb. v. JECMĂNI. JEFUI.

Arhaisme și regionalisme

jăpcănire (jepcănire), s.f. (reg.) luare cu japca, jăcmăneală, hoție, jaf, jăpcăneală.

Intrare: jăpcănire
jăpcănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăpcănire
  • jăpcănirea
plural
  • jăpcăniri
  • jăpcănirile
genitiv-dativ singular
  • jăpcăniri
  • jăpcănirii
plural
  • jăpcăniri
  • jăpcănirilor
vocativ singular
plural
jepcănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jepcănire
  • jepcănirea
plural
  • jepcăniri
  • jepcănirile
genitiv-dativ singular
  • jepcăniri
  • jepcănirii
plural
  • jepcăniri
  • jepcănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jăpcăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăpcăni
  • jăpcănire
  • jăpcănit
  • jăpcănitu‑
  • jăpcănind
  • jăpcănindu‑
singular plural
  • jăpcănește
  • jăpcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăpcănesc
(să)
  • jăpcănesc
  • jăpcăneam
  • jăpcănii
  • jăpcănisem
a II-a (tu)
  • jăpcănești
(să)
  • jăpcănești
  • jăpcăneai
  • jăpcăniși
  • jăpcăniseși
a III-a (el, ea)
  • jăpcănește
(să)
  • jăpcănească
  • jăpcănea
  • jăpcăni
  • jăpcănise
plural I (noi)
  • jăpcănim
(să)
  • jăpcănim
  • jăpcăneam
  • jăpcănirăm
  • jăpcăniserăm
  • jăpcănisem
a II-a (voi)
  • jăpcăniți
(să)
  • jăpcăniți
  • jăpcăneați
  • jăpcănirăți
  • jăpcăniserăți
  • jăpcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jăpcănesc
(să)
  • jăpcănească
  • jăpcăneau
  • jăpcăni
  • jăpcăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jepcăni
  • jepcănire
  • jepcănit
  • jepcănitu‑
  • jepcănind
  • jepcănindu‑
singular plural
  • jepcănește
  • jepcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jepcănesc
(să)
  • jepcănesc
  • jepcăneam
  • jepcănii
  • jepcănisem
a II-a (tu)
  • jepcănești
(să)
  • jepcănești
  • jepcăneai
  • jepcăniși
  • jepcăniseși
a III-a (el, ea)
  • jepcănește
(să)
  • jepcănească
  • jepcănea
  • jepcăni
  • jepcănise
plural I (noi)
  • jepcănim
(să)
  • jepcănim
  • jepcăneam
  • jepcănirăm
  • jepcăniserăm
  • jepcănisem
a II-a (voi)
  • jepcăniți
(să)
  • jepcăniți
  • jepcăneați
  • jepcănirăți
  • jepcăniserăți
  • jepcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jepcănesc
(să)
  • jepcănească
  • jepcăneau
  • jepcăni
  • jepcăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jăpcănire, jăpcănirisubstantiv feminin

etimologie:
  • jăpcăni MDA2

jăpcăni, jăpcănescverb

etimologie:
  • japcă MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.