8 intrări
- jur (interj.)
- jur (împrejurime)
- jur (jurământ)
- jur (persoană)
- (de) jur împrejur
- de jur-împrejurul
- jur-fix
- jura
85 de definiții
din care- explicative (38)
- morfologice (30)
- relaționale (11)
- etimologice (2)
- enciclopedice (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUR2 s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JUR1, juri, s. m. (Înv.) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jur2 sn [At: (a. 1771) URICARIUL XVII, 195/6 / V: gir, giur, jir / Pl: ~uri l E: ml gyrus, -um] 1 Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva Si: împrejur, împrejurime, înconjur, ocol. 2-3 (Îlav) În (sau prin) ~ În (sau prin) preajmă. 4 (Îal) Alăturat. 5 (Îlav) În ~ împrejur sau, înv, ~ de ~ Împrejur. 6 (Înv; îlav) De ~ De toate părțile. 7 (Îlav) În ~ Împrejur. 8 (Îlav) De (sau din) ~ împrejur (ori, înv, ~ prejur) Din toate părțile. 9 (Îlpp) În ~ul În preajma. 10 (Îal) Relativ la. 11 (Îal) Aproximativ în... 12 (Îlpp) Prin ~ul În apropiere de... 13 (Îal) Cam pe la... 14 (Îlpp) Din ~ul Pe lângă. 15 (Îal) Prin preajma. 16 (Îlpp) De ~ împrejurul În preajma. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jur3 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 189 / Pl: ~uri / E: jura] (Rar; în poezia populară) Jurământ (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jur1 sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr jury] 1 (Asr) Jurat1. 2 (În vechea organizare judecătorească) Curte cu ~i Organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1 (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUR1, juri, s. m. (Astăzi rar) Jurat1. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din fr. jury.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUR2, jururi, s. n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ◊ Loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile. ◊ Loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur împrejurul... = în preajma... – Lat. gyrus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUR2, jururi, s. n. (Rar, popular) Jurămînt. Ei nu mai răbda, Și jur îl călca, Fiecare spunea La femeia sa. PĂSCULESCU, L. P. 189.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUR1 s. n. Loc, spațiu care împrejmuiește pe cineva sau ceva; înconjur, împrejur, împrejurime. O casă albă ca laptele cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Un hohot răsunător... făcu într-o clipă jurul rondului. ALECSANDRI, la TDRG. ◊ Loc. adv. În jur = în preajmă, alături; în cerc. Afară bat zorii, și iată, culorile-n jur se stîrnesc nencetat. CASSIAN, H. 21. Constatînd lipsa, mă uitam în jur, destul de indispus. SADOVEANU, A. L. 26. În jur stăteau bătrînii. COȘBUC, P. I 216. Prin jur = împrejur, pe aproape, în apropiere. Din jur = dimprejur, din preajmă, din apropiere. (Rar) De jur = în jur. Un chioșc... cu stîlpi și arabescuri De jur împodobit. ALECSANDRI, P. III 76. (De) jur împrejur sau (rar) jur prejur = din (sau în) toate părțile, în jur, în cerc. De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9. [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79. De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440. ◊ Loc. prep. (Construit cu genitivul, cu un adjectiv posesiv sau, regional, în forma nearticulată, urmat de prep. «de») În jurul = a) împrejurul, în preajma. Să privesc puțin în juru-mi! EFTIMIU, Î. 124. Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată în jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. [Cătana] plîngea și se văieta de gemea lumea-n jur de el. RETEGANUL, P. III 20. Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. EMINESCU, O. I 93; b) cu privire la, relativ la, despre. S-au dus discuții în jurul problemei dezarmărilor; c) (arătînd aproximația în timp) cam pe la..., aproximativ în... În jurul anului 1844, locuitorii din satele Gaila, Dimitria și Terpiu se răscoală împotriva proprietarilor. IST. R.P.R. 108. Prin jurul = de jur împrejurul, pe lîngă, în apropierea; (temporal) cam pe la. În zborul lui [vîntul] spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, P. S. 32. Din jurul = dimprejurul, din preajma, de lîngă. Cu vorbirea-i entuziastă și înflăcărată despre libertate, dragoste, jertfă și fericire, mișca pe toți cei din juru-i. SADOVEANU, E. 237. (De) jur împrejurul (sau, rar, jur prejur) (de...) = în jurul. Da, pace de jur împrejurul țării ca și înlăuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23. Jur împrejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUR s.n. (Franțuzism) Jur-fix = zi de primire a unor familii aristocratice; petrecere care are loc într-o astfel de zi. [Scris și jour. / < fr. jour-fixe].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUR s. m. jurat. ♦ curte cu ~ i = organ de jurisdicție cu caracter penal format din juri. (< fr. jury)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
JUR2 ~uri n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva. ◊ În (sau prin) ~ în apropiere; în preajmă; pe aproape. În ~ul a) în preajmă; în apropiere; b) referitor la...; relativ la...; despre...; aproximativ în...; cum pe la... (De) ~ împrejur în (sau din) toate părțile. /<lat. gyrus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JUR1 m. înv.: Curte cu ~i organ de jurisdicție, în componența căruia intrau jurații. /<fr. jury
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jur n. ocol: în jurul său [Lat. GYRUS]. ║ adv. în cerc: de jur împrejur.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) jur, a -á v. intr. (lat. jurare, a jura, d. jus, juris, drept, dreptate; it. giurare, pv. cat. sp. pg. jurar, fr. jurer. Rudă cu just). Iaŭ martur pe Dumnezeŭ saŭ altă autoritate pe care o cred sacră: jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat. Mă oblig pin jurămînt, promit serios: jur supunere cuiva. V. tr. Blestem pe cineva dacă nu va face ceva: te jur să facĭ așa cum țĭ-am spus. V. refl. Jur, afirm bazat pe religiune saŭ pe altă credință: mă jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat, mă jur să fac (saŭ: că voĭ face) un spital. V. zăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) jur n., pl. urĭ (lat. gyrus, voltă, învîrtitură, cerc, d. vgr. gyros; it. sp. pg. giro, pg. gir. Din aceĭași răd. e și fr. environ, aproape. V. virez). Ocol circuit, mișcare în cerc: am făcut doŭă jururĭ (Rar). În jur, în prejur: în juru caseĭ, în juru tăŭ, în juru orașuluĭ (rar: în jur de tine [Mureșeanu. Trans.], în jur de oraș și maĭ des în prejuru caseĭ, tăŭ, orașuluĭ). Îșĭ strîngea bunda pe jur, îșĭ strîngea bunda în prejuru trupuluĭ (Luceafăru, 1903, 7, Trans.). – Barb. (după fr. autour), în jur îld. despre: în juru afaceriĭ. V. prejur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPREJUR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere înapoi prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JUR-FIX s. n. Zi de primire la unele familii (aristocrate); petrecere care are loc într-o astfel de zi. – Din fr. jour fixe.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JURA, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JURA, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♦ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ♦ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
gir4 sn vz jur2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
giur sn vz jur2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jir3 sn vz jur2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jur-fix sns [At: DEX2 / E: fr jour fixe] (Înv) 1 Zi de primire la unele familii aristocrate. 2 Petrecere care avea loc în jur-fix (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jura [At: CORESI, EV. 60/22 / Pzi: jur / E: ml juro, -are] 1 vtr A afirma ceva sub jurământ. 2 vtr A declara ceva prin jurământ. 3 vtr A confirma ceva la judecată prin jurământ. 4 vt A depune o mărturie despre cineva. 5 vt A promite sub jurământ. 6 vr (Pop) A se blestema (pentru a întări cele afirmate). 7 vr A crede cu tărie un anumit lucru. 8 vr A avea încredere oarbă în cineva. 9 vt A făgădui ceva în mod solemn. 10-11 vtr A (se) lega prin jurământ (5). 12 vt (Pop) A ruga pe cineva stăruitor Si: a conjura, a implora. 13 vt (Nob) A înjura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPREJUR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ◊ Loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur. ◊ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere îndărăt prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
JUR-FIX s. n. Zi de primire la unele familii (aristocrate); petrecere care avea loc într-o astfel de zi. – Din fr. jour fixe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ÎMPREJUR adv. În (sau pe) locul înconjurător, în jur. Șeful stației se opri, privind îngrijorat împrejur. C. PETRESCU, A. 305. Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, și trăiesc în fericire pînă în ziua de azi. Cine nu crede, să facă bine să se uite împrejur și va vedea multe de aceste case. ISPIRESCU, L. 351. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țerușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. ◊ Loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile, în jur; roată. Ca niște uriași, culcați pe brînci, stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. A deschis ochii privind de jur împrejur. CARAGIALE, O. III 81. Turcu-afară că ieșea Și-n pivniță se ducea, Iar Mărculeț rămînea Și prin casă se primbla Și jur împrejur căta, Și căta și prea căta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. ◊ Expr. (La) stînga-mprejur, comandă la care o persoană sau un grup de persoane face, pe loc sau din mers, o întoarcere de 180° spre stînga. – Variantă: (în locuțiuni) prejur (TEODORESCU, P. P. 440) adv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURA, jur, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu o completivă directă sau cu un complement care indică un sentiment) A face un jurămînt, a se lega prin jurămînt; a întări, a confirma la judecată, prin jurămînt, o depoziție, o mărturie. Au doar nu mi-ați jurat și mie credință? NEGRUZZI, S. I 140. Știi, bădiță, cum jurai Seara, cînd la noi veneai Că pe alta n-o s-o iai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258. (Fig.) A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Cînd pe cărări se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186. ◊ (Cu complement intern) Hai să jurăm Jurămîntul mare. TEODORESCU, P. P. 463. ◊ (La optativ sau în legătură cu verbul «a putea», arată convingerea fermă a cuiva în legătură cu un anumit lucru) Dumnezeu să-l ierte că Ștefăniță î-i ticluise o carte către Petru-vodă... să fi jurat că e de el. DELAVRANCEA, O. II 184. Puteai să juri că n-are mai mult de treizeci de ani. VLAHUȚĂ, O. A. 111. ◊ Absol. Îl cunosc. Dar nu știu de unde... Credeți-mă, uite... jur. SAHIA, N. 75. ◊ Refl. Să mă mai jur eu?... Nu m-am jurat? n-am plîns? Cu ce m-am ales? CARAGIALE, O. I 63. Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare și supunere. CREANGĂ, P. 206. Foaie verde lemn uscat, Tare, mîndră, te-ai jurat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. Vin’, mîndră, să ne jurăm Și să nu ne mai lăsăm. id. ib. 256. 2. Refl. A consimți prin jurămînt să se întîmple un lucru rău în cazul cînd nu îndeplinești o anumită condiție; a se afurisi. Mă jur să n-am parte de mătușica, dacă nu dau păretele jos. ALECSANDRI, T. I 39. Ea o prins a se jura: De-oi fi dat gura cuiva, Uște-mi-se cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. 3. Tranz. fact. A obliga, a pune pe cineva să jure. Mă jură pe ce am mai scump pe lume, pe tata, ca să nu o las la zmei. ISPIRESCU, L. 301. A jurat-o pe nevastă-sa ca nu cumva să spuie cuiva. ȘEZ. II 212. (Cu pronunțare regională) Te giur cu pistolu-n pept Spune mie tot cu drept De ai bani mai multicei. ALECSANDRI, P. P. 162.- Prez. ind. și: (regional) jor (COȘBUC, P. I 183).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURI s. m. pl. (Ieșit din uz; numai în expr.) Curte cu juri = curte cu jurați, v. jurat1 (1). Procesul de calomnie s-a judecat la curtea cu juri. SADOVEANU, E. 157.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JOUR s.n. v. jur.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURI s.m.pl. Curte cu juri = comisie de cetățeni, care îndeplineau ocazional și temporar funcții judiciare. [Cf. fr. juré, engl. jury].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUR-FIX s. n. zi de primire la familiile aristocratice; petrecere care are loc într-o astfel de zi. (< fr. jour-fixe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A JURA jur 1 tranz. 1) A promite prin jurământ. ~ fidelitate. 2) (probitatea unor depoziții, mărturii) A confirma la judecată prin jurământ. 3) pop. (persoane) A ruga cu multă stăruință; a implora; a conjura. 2. intranz. A presta un jurământ. /<lat. jurare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE JURA mă jur intranz. 1) A se angaja prin jurământ; a jurui. 2) A se lega prin jurământ pentru a confirma unele afirmații; a se afurisi. /<lat. jurare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jurà v. 1. a afirma cu jurământ, luând de martur pe D-zeu: a jurat strâmb; 2. a asigura, a încredința despre ceva: ți’o jur; 3. a se îndatora cu jurământ, a promite serios: a jura supunere. [Lat. JURARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
juri m., pl. corpul juraților: Curtea cu juri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* jurĭ m. pl. V. jurat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jur1 (împrejurime) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. jururi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur2 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri (dar: Curtea cu Juri s. propriu f. art.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!jur2 (împrejurime) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. jururi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jur (împrejurime, jurământ; petrecere) s. n., pl. jururi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jur, jură 3.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
jir s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
jur împrejur (de ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur împrejuru- (de ~) loc. prep. (~i)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur împrejurul (de ~) loc. prep.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur-fix (înv.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur-împrejur loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur-împrejuru- loc. prep. (~i)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jur-împrejurul loc. prep. (~ lui/său)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jur, 3 jură; conj. prez. 1 sg. să jur, 3 să jure
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
de jur împrejur loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*de jur împrejurul loc. prep.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jur-fix (înv.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jur-împrejur loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*jur-împrejuru- loc. prep. (~i)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*jur-împrejurul loc. prep.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jura (a ~) vb., ind. prez. 3 jură
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
de jur împrejur loc. adv.
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
jur-împrejur loc. adv.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jur-împrejur loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
de jur împrejur loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jur-fix s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jura vb., ind. prez. 1 sg. jur, 3 sg. și pl. jură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juri (jurați) s. m. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUR s. v. jurat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JUR interj. v. zău!
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JUR s. v. apropiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JUR s. v. jurământ, legământ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JUR interj. zău! (~! că așa este.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jur s. v. JURĂMÎNT. LEGĂMÎNT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUR s. apropiere, împrejurime, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURA vb. v. afurisi, blestema, conjura, implora.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JURA vb. (înv.) a se făgădui, a se jurui, a sufleți. (Se ~ că e cum spune.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JURA vb. (înv.) a se făgădui, a se jurui, a sufleți. (Se ~ că e cum spune.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jura vb. v. AFURISI. BLESTEMA. CONJURA. IMPLORA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
jur (jururi), s. n. – Înconjurare, ocol, împrejmuire. – Var. (Mold.) giur. Mr. giur. Origine incertă. Se consideră reprezentant al lat. gyrus < gr. γῦρος (Philippide, Festgabe Mussafia, 46; Densusianu, Hlr., 80; Cipariu, Gram., 145; Candrea-Dens., 923; REW 3938; DAR; Rosetti, I, 63), cf. it., sp., port. giro, prov. gir; însă der. este dificil de explicat (cf. Graur, BL, V, 100). Rezultatul y › iu indică faptul că împrumutul ar trebui să fie posterior sec. X (Rosetti, II, 65), și prin urmare, nu poate proveni direct din lat.; caz în care rămîne fără o explicație satisfăcătoare rezultatul γυ › ğ. Dacă se admite că var. giur e primitivă, s-ar putea presupune că rezultatul gyrus › *gir s-ar fi schimbat ca jimite › j(i)umătate sau bucin › bucium. Totuși, această alterare este incertă la vocala tonică, și nu este necesară o asimilare sau disimilare. Comp. prejur, prep. (înv., în jur de); împrejur, adv. (în locul înconjurător); împrejura, vb. (a înconjura, a încinge), derivat de DAR direct din lat. pop. pergyrāre; împrejurare, s. f. (înconjurare; circumstanță, condiție; situație, poziție); împrejurător, adj. (care asediază); împrejuraș (var. împrejurean), s. m. (înv., vecin); împrejurime, s. f. (locul sau ținutul dimprejur); desprejura, vb. (a descinge; a pune în libertate, a da drumul). – Cf. înconjura.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jura (jur, -at), vb. – 1. A întări, a promite prin jurămînt. – 2. A afirma, a declara ceva sub jurămînt. – 3. A blestema, a afurisi. – 4. A obliga sub jurămînt. – 5. A implora, a ruga fierbinte. – 6. (Refl.) A afirma, a declara solemn. – 7. (Refl.) A se angaja, a-și lua asupră. – Var. (Mold.) giura. Mr. giur, giurare, megl., istr. jur. Lat. iūrāre (Pușcariu 926; Candrea-Dens., 927; REW 4630; DAR), cf. it. giurare, prov., cat., sp., port. jurar, fr. jurer. Este dublet al lui înjura (mr. ngiur, megl. anjur), vb. (a blestema), cu pref. verbal în- (după Pușcariu, 866; Candrea-Dens., 868; Pușcariu, Dacor., VIII, 109 și DAR, acesta ar proveni din lat. iniūriāre, cf. fr. injurier › rom. injuria. Această ipoteză nu pare probabilă; în celelalte limbi romanice, vb. este neol., iar exemplul sard. ndzurdzare, dat de Pușcariu, nu are valoare, cf. Wagner 112). Der. jurat, s. m. (cetățean ales să ia parte la judecarea unor cauze penale); jurător, s. m. (martor; funcționar care a depus jurămîntul); jurămînt, s. n. (afirmare, promisiune solemnă), cf. megl. jurămint, din lat. iūramentum (Pușcariu 928; Candrea-Dens., 929; REW 4628; DAR), sau mai probabil der. intern, cu suf. -mînt, cf. crezămînt, legămînt; jurui, vb. (a promite solemn, a se angaja, a făgădui, a face o promisiune; a promite căsătorie), cuvînt folosit în Mold. și Trans., pe care Drăganu, Dacor., IV, 759-62 și DAR îl derivă din mag. gyürü „inel”, gyürüzni „a promite căsătoria” (ipoteză care lasă neexplicat primul sens, curent din sec. XVI, și care nu pare necesară, avînd în vedere sp. prometer „a se obliga”, prometido „logodnic”); juruită, s. f. (promisiune, obligație); juruință, s. f. (promisiune). – Din rom. provin mag. zsurál „a blestema” și rut. žuraty „notabil” (Candrea, Elemente, 408).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
JURA [ʒürá] 1. Lanț muntos, de înălțime mijlocie, în Europa de V, extins pe direcția SV-NE, pe o lungime de peste 600 km și c. 80 km lățime, pe teritoriile Franței, Elveției și Germaniei și cuprinde: J. propriu-zisă (Franța, și Elveția), situată între văile Isère și Aare, constituită din calcare jurasice. Lungime: c. 230 km. Culmi paralele cu direcția SV-NE, cu alt. mai mari spre SE. Alt. max.: 1,718 m (Crêt de la Neige). Carst dezvoltat. De aici izv. râurile Ain și Doubs. Rezervații; J. Suabă (Schwäbische Alb), situată între cursul superior al Dunării (la SSE) și cel al Neckarului (la NNV). Alt. max.: 1.015 m (vf. Lemberg). Lungime: c. 200 km. Relief de podișuri calcaroase și dolomitice, mai înalte spre valea Neckarului; J. Franconiană (Fränkische Alb), situată între văile Dunării (la S) și Mainului (la N), ca o continuare spre NE și N a M-ților Jura Suabă, de care este despărțită prin valea râului Wörnitz. Alt. max.: 652 m (vf. Poppberg). Lungime: c. 200 km. 2. Canton în NV Elveției, drenat de cursul superior al Rinului, la poalele masivului muntos omonim; 836,5 mii km2; 69,2 mii loc. (1996). Centrul ad-tiv: Delémont. Expl. lemnului. Creșterea bovinelor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Iurare in verba magistri (lat. „A jura pe vorbele magistrului”) – Cu aceste cuvinte ironizează Horațiu într-o epistolă a sa (I, 1, 14) pe acei discipoli care socot părerile, teoriile, filozofia dascălului lor drept literă de evanghelie și îi invocă autoritatea ca și cum ar jura pe tablele legii. Formula modernă ar fi His masters voice (Vocea stăpînului), aplicată în derîdere celor care, ca o placă, se fac ecoul maestrului, șefului lor. Dar înainte de a se găsi această etichetă nouă și caustică, se folosea versiunea latină, care mai are și forma: In verba magistri iurare. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a (se) jura strâmb expr. a comite sperjur, a depune mărturie mincinoasă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a săpa în jur expr. (int. – d. polițiști) a extinde cercetările la împrejurimile locului în care s-a produs o infracțiune.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N999) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
jurinterjecție
- 1. Zău. Sinonime82sinonime: zău
jur, jururisubstantiv neutru
- 1. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: apropiere ocol vecinătate împrejur împrejurime înconjur
- O casă albă ca laptele cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. DLRLC
- Un hohot răsunător... făcu într-o clipă jurul rondului. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
- În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă. MDA2
- În (sau prin) jur = alăturat. MDA2sinonime: alăturat
- În jur împrejur sau, învechit jur de jur = împrejur. MDA2sinonime: împrejur
- Din jur = din împrejurimi. DEX '09 DLRLCsinonime: dimprejur
- De jur = în jur. DLRLCsinonime: în jur
- Un chioșc... cu stîlpi și arabescuri De jur împodobit. ALECSANDRI, P. III 76. DLRLC
-
- În jur = împrejur. MDA2sinonime: împrejur
- De jur = de toate părțile. MDA2
- De (sau din) jur împrejur (ori, învechit jur prejur) = din toate părțile. MDA2
- În jurul = în preajma. MDA2
- În jurul = relativ la. MDA2
- În jurul = aproximativ în... MDA2
- Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... DEX '09 MDA2 DLRLC
- În zborul lui [vântul] spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, P. S. 32. DLRLC
-
- Din jurul... = pe lângă, din preajma... DEX '09 MDA2 DLRLCsinonime: dimprejurul
- Cu vorbirea-i entuziastă și înflăcărată despre libertate, dragoste, jertfă și fericire, mișca pe toți cei din juru-i. SADOVEANU, E. 237. DLRLC
-
- De jur împrejurul = în preajma. MDA2
-
etimologie:
- gyrus DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
jur, jururisubstantiv neutru
-
- Ei nu mai răbda, Și jur îl călca, Fiecare spunea La femeia sa. PĂSCULESCU, L. P. 189. DLRLC
-
etimologie:
- jura DEX '09 MDA2
jur, jurisubstantiv masculin
-
- 1.1. (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Procesul de calomnie s-a judecat la curtea cu juri. SADOVEANU, E. 157. DLRLC
-
-
etimologie:
- jury DEX '09 MDA2 DEX '98 MDN '00
de jur împrejur / jur-împrejurlocuțiune adverbială
- 1. Din (sau în) toate părțile. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: roată
- Ca niște uriași, culcați pe brînci, stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. DLRLC
- A deschis ochii privind de jur împrejur. CARAGIALE, O. III 81. DLRLC
- Turcu-afară că ieșea Și-n pivniță se ducea, Iar Mărculeț rămînea Și prin casă se primbla Și jur împrejur căta, Și căta și prea căta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. DLRLC
- De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9. DLRLC
- [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79. DLRLC
- De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35. DLRLC
- Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440. DLRLC
-
de jur împrejurullocuțiune prepozițională
- 1. În preajma... DLRLC DEX '09
- Da, pace de jur împrejurul țării ca și înlăuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23. DLRLC
- Jur împrejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. DLRLC
- Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23. DLRLC
-
jura, jurverb
- 1. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ; a se angaja prin jurământ. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: jurui
- Au doar nu mi-ați jurat și mie credință? NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
- Știi, bădiță, cum jurai Seara, cînd la noi veneai Că pe alta n-o s-o iai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258. DLRLC
- A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Cînd pe cărări se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186. DLRLC
- Hai să jurăm Jurămîntul mare. TEODORESCU, P. P. 463. DLRLC
- Dumnezeu să-l ierte că Ștefăniță î-i ticluise o carte către Petru-vodă... să fi jurat că e de el. DELAVRANCEA, O. II 184. DLRLC
- Puteai să juri că n-are mai mult de treizeci de ani. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
- Îl cunosc. Dar nu știu de unde... Credeți-mă, uite... jur. SAHIA, N. 75. DLRLC
- Să mă mai jur eu?... Nu m-am jurat? n-am plîns? Cu ce m-am ales? CARAGIALE, O. I 63. DLRLC
- Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că mi-i da ascultare și supunere. CREANGĂ, P. 206. DLRLC
- Foaie verde lemn uscat, Tare, mîndră, te-ai jurat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. DLRLC
- Vin’, mîndră, să ne jurăm Și să nu ne mai lăsăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 256. DLRLC
- 1.1. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
- 1.2. A promite prin jurământ. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
- 1.3. A făgădui ceva în mod solemn. MDA2
-
- 2. A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
- Mă jur să n-am parte de mătușica, dacă nu dau păretele jos. ALECSANDRI, T. I 39. DLRLC
- Ea o prins a se jura: De-oi fi dat gura cuiva, Uște-mi-se cununa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. DLRLC
-
- 3. A crede cu tărie un anumit lucru. MDA2
- 4. A avea încredere oarbă în cineva. MDA2
-
-
- Mă jură pe ce am mai scump pe lume, pe tata, ca să nu o las la zmei. ISPIRESCU, L. 301. DLRLC
- A jurat-o pe nevastă-sa ca nu cumva să spuie cuiva. ȘEZ. II 212. DLRLC
- Te giur cu pistolu-n pept Spune mie tot cu drept De ai bani mai multicei. ALECSANDRI, P. P. 162. DLRLC
- diferențiere A obliga, a pune pe cineva să jure. DLRLC
-
- 7. Înjura. MDA2sinonime: înjura
- 8. A presta un jurământ. NODEX
etimologie:
- jurare DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
jur-fixsubstantiv neutru
- 1. Zi de primire la unele familii (aristocrate); petrecere care are loc într-o astfel de zi. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:
- jour fixe DEX '09 MDA2 DN